Aşa cum am procedat şi la primul tur de scrutin facem şi de data asta. Analiza politică a exit-poll-ului va urma în editorialul de mÎine. Deocamdată, mă rezum la cîteva comentarii în legătură cu ceea ce s-ar putea numi „spectacolul alegerilor”.

Mulţi dintre noi nu ştiau, pesemne, cît de mulţi ţigani analfabeţi există în satul Sinteşti, din comuna Vidra, la doi paşi de Bucureşti. Am văzut tineri trecuţi de 20 de ani, cu lanţuri de aur la gît, care declarau că n-au făcut nici măcar o zi de şcoală. Ei trebuiau însoţiţi în cabina de vot, fiindcă nu puteau citi numele candidaţilor înscrise pe buletine. Trec peste faptul că însemnul electoral al fiecărui partid este destinat tocmai analfabeţilor, aşa încît aceştia să poată aplica ştampila acolo unde doresc, fără să mai conteze imposibilitatea citirii numelor, şi mă întreb cîţi asemenea analfabeţi avem, oare, în clipa de faţă, în România?! Priveam secvenţele filmate de mai multe televiziuni la Sinteşti, exclamînd în sinea mea, ca şi un editorialist invitat într-un studio de ştiri: „Îţi vine să crezi că aceste scene se petrec într-o ţară membră a Uniunii Europene, în anul de graţie 2008?”… Este evident ce masă fabuloasă de manipulare şi manevre electorale o reprezintă această categorie de oameni, mai ales cînd vine vorba de judeţul Ilfov. Vă daţi seama cît de preţios a fost votul fiecărui analfabet, într-un judeţ în care interesele imobiliare legate de dezvoltarea viitoarei zone metropolitane a Bucureştiului se ridică la zeci de miliarde de euro, în următorii ani?! Credeţi că alegătorii de la Ştefăneşti şi Sinteşti s-au înghesuit în faţa secţiilor de votare şi au stat la coadă ore în şir din prea mult „spirit civic”?... Ei nu ştiau să citească, dar cred că ştiau să numere sutele de euro pe care bănuiesc că le-au primit fiecare.

Ei bine, în acest punct ajungem la marea problemă a democraţiei din România de azi! Mi se pare uimitor, dacă nu chiar halucinant, faptul că nişte analfabeţi pot hotărî, uneori milimetric, soarta administrativă a unor comunităţi locale. Situaţia este oarecum sinonimă în cazul acelor bătrîîei neputincioşi din alt sat, pe care preotul i-a ameninţat că nu le mai face slujba de înmormântare, dacă nu votează un anumit candidat… Pe seama unor astfel de alegători lăsăm noi soarta noastră, a tuturor?

Puteţi să mă consideraţi retrograd, conservator, chiar rasist, dar eu continui să fiu adeptul votului cenzitar, care s-a practicat în România pînă la primul război mondial. Un om deştept şi şcolit vota pentru o sută de proşti, analfabeţi sau neputincioşi. Aşa s-a făcut România Mare!!