Debutul lui 2008: negocieri salariale eşuate. Numeroasele întîlniri ale sindicaliştilor din Educaţie cu ministrul Cristian Adomniţei şi cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, nu s-au soldat cu o majorare mai mare de 12,37%. Această creştere s-a aplicat în două tranşe, în aprilie şi în octombrie, dar procentul i-a nemulţumit profund pe reprezentanţii angajaţilor din învăţămînt. La începutul lunii aprilie, însă, o iniţiativă legislativă a PSD, prin care se reglementa majorarea salariilor profesorilor universitari cu 74% şi ale profesorilor din sistemul preuniversitar cu 54%, a fost aprobată de Senat. La sfîrşitul lui septembrie, legea a fost promulgată şi de Camera Deputaţilor şi ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 octombrie. Această lege, 221/2008, nu a fost agreată de Guvern, care a încercat toate demersurile prin care ar fi putut anula sau amîna intrarea ei în vigoare. „Important este ca, atunci cînd Parlamentul legiferează în domenii economice, să ţină seama de implicaţiile, de costurile pe care legile le antrenează. [...] Majorarea salariilor cu 50% este o aberaţie economică şi nu va face decît să ducă economia românească într-o criză cum n-am mai văzut din 1990 încoace”, declara, atunci, Tăriceanu. Prima măsură luată de Guvern a fost demiterea, la începutul lui octombrie, a ministrului Educaţiei, Cristian Adomniţei. După demitere, Adomniţei a declarat că singurul motiv pentru care mandatul său s-a încheiat înainte de termen a fost votul, şi nu felul în care a administrat Educaţia. “După un an şi jumătate de mandat, nu mi se pot reproşa probleme de fond, ci doar gafe de imagine”, a mai spus fostul ministru, care nu ştia cîte stele sînt pe steagul UE, fiind corectat de cîţiva elevi de şcoală generală. După demiterea ministrului, pentru a bloca legea 221/2008, Executivul a aprobat, consecutiv, două ordonanţe de urgenţă, prima prin care legea ar fi intrat în vigoare în 2009 şi o alta, care o modifica pe prima, şi implicit legea 221/2008, prin care salariile angajaţilor din învăţămînt ar fi fost mărite gradual. Prin această ultimă ordonanţă, cele mai mari creşteri salariale (28%) le-ar fi avut debutanţii din învăţămînt, profesorii cu vechime mai mare urmînd să beneficieze de majorări de doar cîteva procente. Aceste majorări ar fi urmat să se facă în două tranşe, respectiv în martie şi în septembrie 2009. Această a doua ordonanţă a venit pe fondul protestelor sindicaliştilor din Educaţie, nemulţumiţi de intervenţia Guvernului. Amintim că sindicatele au organizat, în octombrie şi noiembrie, greve de avertisment, pichete, au trimis scrisori de ameninţare, rapoarte la Comisia Europeană (CE), au iniţiat trimiteri în judecată ale guvernului şi ministerelor, au apelat la Curtea Constituţională a Rămâniei (CCR) pentru ca legea 221/2008 să intre în vigoare. Apogeul acestor acţiuni ar fi fost declanşarea grevei generale pe termen nelimitat, pe 18 noiembrie, sindicaliştii ameninţînd cu boicotarea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie. Toate demersurile s-au încheiat, însă, brusc, iar greva generală a fost amînată pînă la intrarea în funcţie a noului Executiv. Legea 221/2008 este, în prezent, modificată de “Ordonanţa 28%” şi este aşteaptată decizia noului Guvern, a Curţii Constituţionale şi a Tribunalului.

Bătaia de joc a ministrului: examenele naţionale

Scandalurile au început chiar din februarie, cînd, împotriva lui Adomniţei, a fost depusă, la Parchet, o plîngere pentru abuz în funcţie împotriva intereselor publice şi neglijenţă în serviciu. La baza plîngerii au stat suspiciunile preşedintelui unei agenţii private de evaluarea a calităţii educaţiei, prof. Gheorghe Rădulescu, că tezele cu subiect unic, folosite, din acest an, drept criteriu de admitere la liceu şi examenul de bacalureat, vor fi fraudate. Rădulescu a făcut vîlvă şi, cîteva luni mai tîrziu, cînd a declarat că a găsit mai multe lucrări identice la prima probă scrisă a examenului de bacalaureat, aşa cum preconizase încă din februarie. Demersuri similare sau scrisori în care se cerea demisia ministrului au fost făcute de IRSCA Gifted Education, o organizaţie pentru copii supradotaţi, Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi - Învăţămînt Preuniversitar (FNAP-IP), de PSD, PD-L, de sindicaliştii din Educaţie, în special de Federaţia Educaţiei Naţionale, condusă, la acea vreme, de Cătălin Croitoru, care este şi şeful Comisiei pentru educaţie din PD-L şi de foşti miniştri ai Educaţiei. Principalele probleme ridicate au fost că subiectele propuse de minister pentru examene sînt prea grele, că se copiază şi, din acest motiv, notele sînt irelevante sau că ministerul încurajează afaceri dubioase cu editurile care publică diferite culegeri de subiecte rezolvate pentru bacalaureat şi teze unice.

Unul dintre cele mai mari scandaluri le-a creat chiar ministrul Adomniţei, care a declarat, după prima probă orală de la bacalaureat, că subiectele au fost furate, înainte de examen, de pe site-ul ministerului, el acuzînd că mai mulţi elevi ar făcut rost, cu o zi înainte de examen, de 300 de cerinţe, care i-ar fi ajutat să se descurce mai bine în faţa comisiei de bacalaureat. Statistic, diferenţele dintre 2008 şi 2007 sînt minore. Procentul candidaţilor care au obţinut media minimă de promovare, 6, la bacalaureat este de 78,26%, în prima sesiune a examenului, faţă de 80,78%, în 2007.

Pachetul de legi al lui Adomniţei

În 2008, sub conducerea lui Adomniţei, a apărut proiectul unui pachet de legi care ar fi modificat mare parte din modul în care este reglementat, în prezent, sistemul educativ. La acest proiect au lucrat specialişti din cadrul ministerului, iar printre cele mai importante prevederi se numărau descentralizarea sistemului de învăţămînt preuniversitar, salarizarea diferenţiată a cadrelor didactice, în funcţie de performanţe şi finanţarea, pe elev, a şcolilor şi liceelor. După ce ministerul a organizat, prin cele 42 de inspectorate şcolare din ţară, dezbateri pe marginea proiectului, după ce s-au întocmit comisii care să analizeze propunerile celor implicaţi în dezbateri, cu o lună înainte să fie demis, Adomniţei a anunţat că nu mai trimite pachetul de legi spre promulgare, în Parlament, pentru că acesta ar putea fi refuzat pe considerente politice. „Răzgîndeala” lui Adomniţei s-a petrecut în condiţiile în care, oricum, nici partidele politice, nici comisia prezidenţială pentru educaţie, nici diferite sindicate şi organizaţii din Educaţie, nu i-au sprijinit demersul, considerîndu-l inutil, pueril şi prost gîndit. O reacţie dură a avut PSD care nu numai că nu a susţinut pachetul de legi, dar a promis că va întocmi un proiect propriu ca o alternativă la cel al ministerului şi a cerut de numeroase ori demisia ministrului. Vocea PSD în această problemă a fost Ana Birchall. Un proiect propriu a promis şi comisia prezidenţială pentru Educaţie, astfel că, la începutul lui martie, partidelor politice şi societatăţii civile le-a fost prezentat un Pact pentru Educaţie, suspect de asemănător cu pachetul de legi al ministrului liberal. Adomiţei a susţinut că demersul preşedintelui a fost unul politic şi că pactul conţine aceleaşi principii ca acelea incluse în pachetul său de legi.