Marele artist Vasile Gorduz, sculptorul despre care se spune că „a dăruit culturii româneşti prima icoană sculptată a lui Mihai Eminescu”, a fost condus pe ultimul drum, ieri, de toţi cei care l-au iubit, respectat şi admirat, familie, prieteni, studenţi ai săi, foşti colegi, personalităţi ale lumii artelor printre care sculptorii Mircea Spătaru, Napoleon Tiron, Mihai Buculei, pictorii Sorin Dumitrescu şi Gheorghe Anghel, criticul de artă Dan Hăulică. De asemenea, printre cei prezenţi s-a numărat şi cunoscuta artistă plastică Daniela Ţurcanu-Caruţiu, şeful Catedrei de Arte Plastice şi Decorative din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa. După slujba oficiată la Biserica Mavrogheni din Bucureşti, cortegiul funerar s-a îndreptat către Mănăstirea Cernica, unde marele sculptor a fost înmormîntat cu onoruri militare.

Vasile Gorduz s-a stins din viaţă vinerea trecută, la vîrsta de 77 de ani, după o îndelungată suferinţă. Artistul s-a născut în anul 1931, în comuna Trifeşti, Orhei şi a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu\" din Bucureşti, fiind absolvent al promoţiei 1961. Gorduz a fost profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi a primit numeroase distincţii, printre care Premiul pentru Sculptură al Uniunii Artiştilor Plastici, Premiul „Ion Andreescu\" al Academiei Române, Premiul revistei „Arta”, Premiul Naţional acordat de Ministerul Culturii, Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici, Premiul „Opera Omnia” acordat de Fundaţia „Anonimus”. Nume de seamă în sculptura românească, Vasile Gorduz nu a renunţat la lucrul după model, retras în atelierul său, acolo unde s-a născut, însă, acea viziune atît de personală, în care clasicul şi modernul convieţuiesc într-o deplină armonie. Din opera sculptorului nu lipseşte nimic din marea confruntare, din provocarea pe care orice artist şi-o doreşte. Dintre monumentele sale importante trebuie aminte „Traian”, amplasat pe malul Guadalquivirului, la Sevilla şi „Eminescu”, amplasat într-o piaţă la Montreal. Despre această creaţie a sculptorului Vasile Gorduz, criticul de artă Dan Hăulică spune că „ dincolo de încordările specifice romantismului, statuia pe care Gorduz i-a închinat-o poetului (n.r. Mihai Eminescu) închipuie o siluetă purtată de vîntul tăriilor, care însă îi asumă geniului umilitatea generoasă, care să-i proiecteze un aer creştin. Visul, cu blîndeţe îndurătoare, a trecut peste sfidările contingentului, iar statuia pare a aştepta o judecată de apoi a sufletelor, în care să-i triumfe radios neprihănirea. Fiorul de absolut care ne aţinteşte din chipul poetului, zămislit după masca lui mortuară, va duce dincolo de marea oceană, unde se va instala statuia, o părticică din sufletul eminescian şi deci, românesc”. La rîndul lui, pictorul Sorin Dumitrescu este de părere că Vasile Gorduz a dăruit culturii spirituale româneşti „ipostaza mistică a geniului eminescian. El a reuşit să scoată la iveală sfinţenia ascunsă în trăsăturile arhetipale ale poetului, şi pînă şi fotografiile acestei lucrări, din oricare unghi ar fi făcute, reţin un chip al lui Eminescu semănînd cu Hristos. Artista Daniela Ţurcanu-Caruţiu, şeful Catedrei de Arte Plastice şi Decorative din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, a declarat, profund marcată de dispariţia lui Vasile Gorduz: „ Era un artist mediteranean, un artist solar, legat de mare. Atelierul lui de vară era pe faleza de la Vama Veche, unde eu pictam şi mă întîlneam cu el şi soţia sa, Silvia Radu, în fiecare vară. Locul lui de inspiraţie pentru Mihai Eminescu a fost, de fapt, Dobrogea, Vasile Gorduz era extrem de solar, de legat de vară, de soare, de stîncă, de ariditatea şi culorile acestui ţinut. Eu am fost legată sentimental de el şi de soţia sa, Silvia Radu, regret enorm dispariţia sa, cultura română pierde un mare artist, un om de o înaltă ţinută morală şi de o mare modestie”.