Publicul constãnţean l-a urmărit în piese de succes ale Teatrului Naţional Constanţa, precum "Îmblînzirea scorpiei", "Şatra" şi "Serenada“ şi “Vulpea filozof". Este vorba despre actorul Mihai Sorin Vasilescu, care, în 27 de ani de carierã artisticã, a dat viaţã unor numeroase personaje şi pentru care actoria este ca un “microb“ care, însã, îţi dã satisfacţii şi mulţumiri. Într-un interviu acordat cotidianului "Telegraf", Mihai Sorin Vasilescu a vorbit despre viaţa pe scenã, dar şi despre cea din faţa camerelor de filmat.

Reporter: Cum a decurs colaborarea cu regizorul american Paul Bargetto, la punerea în scenã a piesei "Serenada. Vulpea filosof".

Mihai Sorin Vasilescu: Este o noutate pentru mine sã joc Mrozek, mai ales într-un stil de montare avangardist, care se joacã cu publicul pe scenã şi nu în salã. Cred cã acest spectacol va penetra pãtura tînãrã a publicului. Am lucrat destul de bine cu Paul Bargetto, dar, dupã pãrerea mea, nu este un spectacol de teatru naţional, mai ales cã vine la puţin timp dupã o piesã ca cea a lui Radu Afrim, "Inimi cicatrizate". Pînã acum, Teatrul Naţional Constanţa nu are decît douã-trei spectacole importante, "Îmblînzirea scorpiei", "Şatra" şi "Inimi cicatrizate", care este o piesã de altã facturã, şi teatru-dans, care este altceva decît teatru tradiţional. Un teatru naţional trebuie sã cuprindã mai multe spectacole. Eu m-am sãturat sã devin bijutier şi toatã lumea sã-mi spunã cã fac... bijuterii. Cred cã noi, actorii maturi, meritãm sã facem şi un diamant.

Rep.: Ce rol v-ar lipsi ca sã se întîmple acest lucru?

MSV: Niciodatã nu am avut roluri preferate. Am jucat tot ce mi s-a dat, dacã am crezut în rol şi în concepţia regizoralã. Cu regret, spun cã a trecut pe lîngã mine un rol pe care mi l-aş fi dorit şi pe care cred cã l-aş fi putut face şi este vorba de Primarul din spectacolul "Revizorul".

Rep.: Care este relaţia regizor-actor?

MSV: Sînt douã profesii care se intersecteazã. Cred în necesitatea unui regizor de teatru. Actorul e ca un pictor care nu are critici, iar fãrã regizor nu ai oglinda a ceea ce faci. Regizorul are concepţia asupra cãreia contribuim creativ. Este foarte important sã ai pe cineva care sã îţi spunã cum eşti, ce faci. Dupã ce îşi expune concepţia, regizorul dã drumul actorului, care trebuie sã ofere mai multe variante ale rolului, pentru a avea ce cizela. Regizorul şi actorul sînt indispensabili unul celuilalt.

Rep.: Faceţi parte şi din distribuţia sitcom-ului difuzat de TV Neptun, "Aurora Cioclopedicã". Cum este sã fiţi actor pe micul ecran?

MSV: Este altceva. Sã faci televiziune e, deja, altfel de actorie. Am format o echipã unitã şi haioasã, nu doar artistic, ci şi tehnic. Dupã reacţia cetãţenilor, care ne apeleazã pe stradã cu numele persoanejelor pe care le interpretãm, unii ne pupã, alţii ne înjurã, dar important este cã ne urmãresc. Sperãm sã dezvoltãm acest sitcom, care, dintr-o pilulã a devenit pastilã, şi sperãm sã ajungã la un hap.

Rep.: Care sînt diferenţele dintre televiziune şi teatru?

MSV: Nimic nu e uşor, dar cînd faci un lucru, cu plãcere, devine uşor. Meseria aceasta nu se face fãrã dragoste. La televiziune ţii cont de tehnicã, pentru cã trebuie sã ştii la ce camerã sã te uiţi, unde sînt plasate microfoanele, intervine partea artisticã şi trebuie sã ai un anumit firesc. Teatrul este mult mai elaborat, mai muncit, pentru cã montarea unui spectacol presupune lucru efectiv de la o lunã în sus.

Rep.: Unde existã satisfacţii mai mari, pe scenã sau în faţa camerelor de filmat?

MSV: Pe scenã. În timpul spectacolului, se formeazã un anumit fluid între actor şi spectator. Aceste spectacole cu publicul pe scenã sînt interesante, pentru cã trãirile spectatorului le simţim mai dur. La teatru, publicul te aplaudã sau te amendeazã pe loc. În cazul televiziunii, te amendeazã pe stradã. Te salutã cu un zîmbet larg, dacã te place, dacã nu, se uitã în altã parte sau te înjurã. Lumea trebuie sã înţeleagã cã actorul face ce i se propune şi el doar joacã. E un fel de mercenar. Dacã joci Shakespeare, nu refuzi nici un Cehov. Afinitãţile politice le exprimi în altã parte. Noi sîntem interpreţii unor personaje şi atît.

Rep.: Ce sfat le daţi actorilor tineri?

MSV: Sã joace cît mai mult, sã continue sã fure meseria de la colegi şi sã ştie sã-şi echilibreze energia. Sã fie conştienţi cã nu tot ce zboarã se mãnîncã. Ce joci la vîrsta de 20 şi ceva de ani nu e neapãrat o reuşitã. Tinerii sînt plãcuţi, pentru cã emanã o energie pozitivã, sînt frumoşi. Dar pentru a juca un rol important, trebuie sã ai o anumitã experienţã. Sînt vîrste şi roluri.

Rep.: Le transmiteţi un mesaj cititorilor cotidianului "Telegraf"?

MSV: Veniţi la teatru, pentru cã sînteţi aerul şi apa noastrã şi ne dãruim vouã cu fiecare spectacol. Fãrã sã fiu patetic, vreau sã vã spun cã vã iubim!