Cei care vor mai arunca gunoaie pe stradă și nu vor strânge după propriile animale vor fi sancționați cu amenzi de până la 800 de lei şi la Constanţa. În alte oraşe ale ţării (ca să nu mai vorbim de ale lumii) asta se întâmplă deja demult (sau nu).

Dificultatea majoră a realizării practice a unui asemenea fapt nu stă (numai) în numărul insignifiant al agenţilor care ar trebui să aplice sancţiunile, poate şi din cauza firii lor feciorelnice. Sau în lipsa probatoriului - cuvântul făptuitorului contra cuvântului unui lucrător civil, la urma urmei. Am văzut bunăoară ''poliţiste locale'' silfide şi degrabă roşioare în obraji, dar şi băieţi pirpirii, uşor de suflat cu vântu', îmbrăcaţi în nişte uniforme care stau pe ei ca pe gard. Dar mai ales va fi un obstacol firea indiferentă a oamenilor mulţi şi de rând.

Mai ales mulţi, pentru că cei care se indignează şi atrag arareori atenţia asupra unor astfel de fapte sunt de obicei puşi la punct şi izolaţi de restul mulţimii. În Occident, lucrurile stau exact invers: când cineva admonestează politicos şi arată public că lucrurile nu-s în regulă, cei din jur se raliază imediat în spatele lui, iar cel admonestat pe bună dreptate rămâne în minoritate şi nu mai contează cât de musculos, agresiv şi ''puternic'' e el. Îmi imaginez deja poliţişti locali cu câini de luptă pe urme sau goniţi cu toroipanul şi stropiţi cu ligheane de apă din/în faţa blocurilor unde tineri imberbi spărgeau ''nevinovaţi'' seminţe şi scuipau cojile pe jos. Pentru că la geamuri vor fi tocmai părinţii respectivelor odrasle, tocmai cei care nu le-au dat minima educaţie. Pentru că, bieţii, n-o au nici ei.

La ''noi'', aşa se obişnuieşte: se dă pe jos. Iar rahatul câinelui rămâne pitit în iarbă, potrivit proverbului. Beat this.