Ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, vrea ca, de anul viitor, să spunem adio sistemului australian de finanţare pe grupuri de diagnostic, aplicat acum, cu unul românesc, după ce o analiză a arătat că unităţile sanitare au fost plătite la un cost mediu, cât mai jos utilizând valori de referinţă străine realităţii naţionale. Strategia Naţională de Raţionalizare a Spitalelor 2010-2011, lansată în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii (MS), analizează sistemul de finanţare a spitalelor după modelul australian (A-DRG), cel aplicat în prezent în România. Cseke a declarat că este greu să cuantifici proceduri medicale româneşti după un model australian sau american. “În Ungaria, spre exemplu, au fost schimbate şapte modele de DRG (finanţare pe caz rezolvat, n.r.), dar erau modele naţionale, în ton cu realitatea din ţara respectivă. Noi avem un model australian şi am mai avut unul american. Ambele nepotrivite”, a mai spus ministrul. În opinia sa, teoretic, spitalul ar trebui să fie stimulat pentru a se încadra cu costurile cât mai jos sub tariful pe caz ponderat (TCP). Practic, din cauza faptului că se utilizau pentru ponderarea acestor tarife nişte date specifice sistemului de sănătate australian, şi nu celui românesc, apăreau situaţii în care tariful plătit de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu acoperea costurile totale ale spitalului pentru anumite cazuri, în special acelea mai complicate, a explicat Cseke Attila. “Câteva exemple de neconcordanţe generate de actualul sistem DRG, care apar în Strategia Naţională, arată că sumele plătite de CNAS pentru operaţiile de adenomectomie de prostată (rezecţia tumorii benigne de prostată - o operaţie care se realizează curent în serviciile obişnuite de urologie şi care necesită un nivel mediu de competenţă şi dotare) sunt mai mari decât pentru prostatectomia totală, o operaţie mult mai amplă, care se realizează pentru tumorile maligne de prostată, doar în clinici specializate şi dotate corespunzător”, a precizat Cseke Attila. De asemenea, cazurile care necesită proceduri de terapie intensivă respiratorie prin ventilaţie mecanică doar o perioadă mică, de trei zile, sunt decontate de către CNAS la fel ca cele care necesită ventilaţie mecanică 30 de zile, potrivit datelor prezentate în Strategia Naţională. Ministrul a mai spus că acelaşi document indică şi situaţii inverse, în care sumele plătite de CNAS sunt mult mai mari decât costurile reale din România. De exemplu, cazurile neurologice de pacienţi cu accident vascular cerebral sunt foarte bine plătite, deoarece în sistemul australian investigaţiile care se efectuează unui astfel de pacient sunt cu mult mai amănunţite şi mai numeroase, iar metodele de tratament mai costisitoare (de exemplu se efectuează în mod curent tratament trombolitic) decât ceea ce se efectuează în mod curent în spitalele din România. Astfel de situaţii stimulează spitalele să crească, formal sau chiar fictiv, numărul internărilor pentru cazurile mai simple. Întrucât nu sunt folosite mecanisme pentru controlul internărilor, acestea se fac cu precădere prin internarea pacienţilor care ar putea fi trataţi în ambulatoriu. Aceşti pacienţi necesită cheltuieli mici şi reprezintă o bună sursă de venit, însă conduc la o ineficienţă generală a sistemului, susţin autorii Strategiei. Analiza rapoartelor DRG arată că în mod constant un procent important din totalul internărilor sunt afecţiuni care pot fi şi sunt tratate în alte ţări la niveluri inferioare de asistenţă medicală, respectiv primar sau ambulatoriu.