Sorin Ovidiu Vîntu a folosit inginerii financiare aparent legale prin care a "reciclat sumele din delapidarea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), reuşind să ascundă banii prin creditări ale societăţilor sale, prin achiziţionarea unor imobile şi vânzări repetate”, potrivit motivării deciziei de condamnare a omului de afaceri. Tribunalul Bucureşti l-a condamnat, în 9 februarie, pe Sorin Ovidiu Vîntu la şase ani şi patru luni de închisoare, în dosarul devalizării FNI. Judecătorul care l-a condamnat pe Vîntu a arăta, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit "mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională". Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor. Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA. Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu. Instanţa mai arată că, tot pentru a ascunde banii obţinuţi ilegal, în încheierea circuitului financiar fraudulos şi în vederea înlăturării lui Vîntu din această inginerie financiară aparent legală, imobilele erau vândute unor persoane fizice sau juridice de bună-credinţă, "acesta fiind momentul închiderii circuitului fraudulos şi epuizării infracţiunii de spălare a banilor (aceste ultime vânzări realizându-se în intervalul 2001-2008)". În ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul notează în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare. Astfel, arată judecătorul de la Tribunalul Bucureşti, prin hotărâre definitivă a instanţei s-a reţinut că pagubele produse FNI de către Nicolae Popa s-au datorat, pe de o parte, subscrierii de unităţi de fond neachitate şi ulterior răscumpărate, precum şi răscumpărărilor de unităţi de fond (inclusiv a celor neachitate) la valori majorate artificial. Mai mult, din conţinutul actelor de urmărire penală a reieşit că sumele de bani răscumpărare de pe carnetul de investitor în urma săvârşirii infracţiunii de delapidare de către Nicolae Popa au fost folosite de Sorin Ovidiu Vîntu pentru achiziţionarea de imobile, retrageri de numerar sau pentru activităţile curente ale societăţilor aflate în coordonarea acestuia. În prezent, Sorin Ovidiu Vîntu se află în libertate, după ce, în 19 noiembrie 2014, Tribunalul Ilfov a decis liberarea sa condiţionată, în dosarul în care a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru că l-a favorizat pe Nicolae Popa, condamnat în 2006 în legătură cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii. În dosarul privind devalizarea FNI, Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată în 24 septembrie 2012, fiind acuzat de spălare de bani şi instigare la delapidare. Cercetările din dosar penal au avut ca punct de plecare ancheta organele judiciare în dosarele penale referitoare la devalizarea Fondului Naţional de Investiţii, Băncii Agricole, Băncii de Investiţii şi Dezvoltare şi Baăncii Române de Scont. Vîntu a mai fost condamnat la un an de închisoare pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă. El a stat în penitenciar din 21 iunie 2012 până în 1 mai 2013, pentru pedeapsa de un an de închisoare, şi din 25 ianuarie până în 19 noiembrie 2014, pentru cea de-a doua condamnare, pentru favorizarea lui Nicolae Popa. La jumătatea lunii iulie 2014, Vîntu a primit o nouă condamnare: şase ani şi două luni de închisoare, în dosarul Petromservice. Decizia nu este însă definitivă.