Această expresie, consacrată în sociologia politică, a revenit foarte des în comentariile analiştilor, în primele două zile de după alegerile locale. Ea pare să fie explicaţia sau „dezlegarea misteruluI”, în cazul acestui scrutin.

Dincolo de calităţile personale ale fiecărui candidat USL victorios, electoratul a votat, în chip aproape strivitor, o schimbare, pentru că oamenii erau pur şi simplu isterizaţi de vechea coaliţie politică şi mai ales de PDL. Asta înseamnă „votul negativ”: schimbarea! Nu se mai putea trăi cu fosta putere la cârma ţării, pur şi simplu... Când vedea portocaliu în faţa ochilor, populaţia parcă se sufoca psihologic. Aşa ceva înseamnă un orizont de aşteptări uriaş, din partea electoratului, faţă de USL. De aici decurge şi pericolul la care este expusă noua alianţă, căci la o asemenea victorie, riscul dezamăgirii rămâne ca o sabie politică a lui Damocles deasupra capetelor învingătorilor.

Două cazuri mi se par emblematice, pe lângă multe altele. Cel al Liei Olguţa Vasilescu, câştigătoare la Craiova, în sens pozitiv, şi cel al lui Liviu Negoiţă, învins la sectorul 3 din Bucureşti, în sens negativ. Acum o lună şi jumătate, nu mai mult, fostul primar al Craiovei părea de neînvins, iar Liviu Negoiţă, primar şi candidat PDL, era creditat în sondaje cu aproape 70%...

„Votul negativ” de care vorbeam a produs cele două incredibile răsturnări de situaţii, ceea ce înseamnă că oamenii fostei coaliţii n-ar mai fi câştigat nici dacă l-ar fi pus pe Sfântul petru să candideze, pardon de metaforă!