Lipsa de imaginaţie pusă în contul nemţilor este doar o prejudecată şi oraşul german este alt exemplu de îmbinare armonioasă a diversităţii culturale cu utilul. Cazino-ul din oraş este unul dintre primele înfiinţate în Europa, stimulat de afluenţa importantă de persoane înstărite venite să îşi îngrijească sănătatea cu apa termală a izvoarelor Mattiaci. Lunga sa tradiţie, dar mai ales profitabilitatea au constituit motive serioase pentru autorităţile de la Wiesbaden să accepte redeschiderea sa, contra plăţii de taxe de 92% din veniturile realizate.

Cazino-ul este cel mai mare plătitor de taxe din capitala landului Hessa ce însumează o medie anuală de 43 de milioane de euro. Restul de 8% din profit este împărţit între acţionari şi managerul acestei instituţii, angajaţii fiind plătiţi exclusiv din bacşişuri. Idee isteaţă care nu lasă decît calea spre corectitudine atît la nivelul angajaţilor, cît şi al angajatorilor. Cazino-ul din Wiesbaden este unul dintre cele mai frumoase, tradiţionaliste şi sofisticate instituţii de gen din lume. În anul 1771, prinţul de Nassau-Usingen a permis funcţionarea cazino-ului, o afacere pornită de unul dintre cei mai respectabili bancheri din oraş. După numai 11 ani, acesta a fost primul cazino din Germania care a introdus celebra Ruletă franţuzească, unul dintre cele mai captivante jocuri de noroc vreodată imaginate. Regi, bancheri, muzicieni, scriitori, pictori, toţi au fost atraşi în "cea mai bună staţiune din lume" pentru a-şi încerca norocul. Feodor Dostoievski a jucat la ruletă şi a pierdut. Pe o bancă din parcul de lîngă cazino a scris nuvela "Jucătorul", pe care a şi vîndut-o unui editor pentru a reveni cît mai curînd în joc. Ruleta care i-a purtat ghinion scriitorului rus este expusă la intrarea în cazino, un fel de avertisement în timp pentru ca jucătorii pasionaţi să nu uite cînd să se oprească.

Cu venituri importante provenind din taxe colectate de Primăria din Wiesbaden, autorităţile locale şi-au permis să se implice într-o serie de proiecte imobiliare de mare amploare. Piaţa Mauritius a fost în întregime restaurată, dar mai sînt în desfăşurare alte trei lucrări de amploare. Poate cea mai controversată a fost tăierea mai multor copaci pentru o nouă parcare subterană.