Doliu în templul Terpsichorei. S-a stins un mare artist, atașat de scena constănțeană

A murit coregraful Cornel Patrichi!

Cultură 05 Aprilie 2016 / 14:41 1272 accesări

România a pierdut un mare artist, pe Cornel Patrichi, cel care a ridicat la rangul de artă coregrafia de televiziune. Artistul, care pe 1 aprilie împlinise 72 de ani, pe patul de suferință de acasă, a părăsit această lume marți, 5 aprilie. În urmă cu cinci ani fusese diagnosticat cu cancer pulmonar, iar în 2014 suferise o intervenție chirurgicală, pentru a stopa boala. La începutul acestui an, starea sa de sănătate s-a înrăutățit. Aproape șapte ani a făcut parte din juriul concursului TV „Dansez pentru tine”. Artistul va fi înmormântat joi, în cimitirul din localitatea Pipera. Cei care vor să-i aducă un omagiu sunt așteptați, miercuri, începând cu ora 10.00, în foaierul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, acolo unde va fi depus sicriul cu trupul neînsuflețit.

Născut pe 1 aprilie 1944, Cornel Patrichi a absolvit Liceul de Coregrafie în 1962, fiind angajat, în același an, ca balerin la Teatrul „Constantin Tănase”, unde a apărut în revista „Cărăbuș”. A dansat și la Constanța, în anii '70, la renumitul teatru de revistă de la Marea Neagră, „Fantasio”. Timp de zece ani făcea naveta de la București la Constanța pentru a fi prezent la repetiții și la spectacolele teatrului condus de dirijorul și compozitorul Aurel Manolache.

„În 1970 m-am întâlnit cu Manolache (n.r. - Aurel Manolache), directorul Teatrului „Fantasio”, care-mi propunea să vin la ei, ca maistru de balet categoria I. M-am angajat tot ca prim-balerin. Manolache îmi spunea că-mi trebuie derogare ca să fiu maistru. Într-o zi, am primit-o. Aveam 26 de ani. Am stat acolo zece ani, făcând naveta București - Constanța. Era un tren pe la 6, la 9 ajungeai, făceai repetiția de dimineață, mergeam la hotel, care era foarte aproape de teatru, mâncam, mă odihneam, începea repetiția de după-amiază și pe la 9 seara aveam tren înapoi”, spunea Cornel Patrichi într-un interviu citat de Agerpres.

„DOAR ATUNCI CÂND OAMENII DISPAR, DEPLÂNGEM TOT CEEA CE ÎNSEAMNĂ EI PENTRU NOI” La aflarea veștii că bunul său prieten nu mai e, interpretul şi muzicianul Petre Geambaşu nu și-a putut ascunde mâhnirea că oamenii de cultură nu sunt apreciați așa cum s-ar cuveni încă din timpul vieții. „Nu ştiu de ce artiştii nu sunt celebraţi în timpul vieţii. Abia când mor, ne schimonosim într-o morgă disperată, apărem cu figura pălită, ne scurgem de durere. De ce în timpul vieţii nu-i admirăm, mai ales că viaţa unui om atât de valoros cum este un artist inspiră, la fel ca arta pe care o practică, frumuseţe, suspans, aventură. Cred că în natura umană e ceva fals. Doar atunci când oamenii dispar, deplângem tot ceea ce înseamnă ei pentru noi, aceştia care suntem încă vii”, a spus Petre Geambașu.

„EL NU DANSA, ZBURA” Fosta sa colegă de la Teatrul „Constantin Tănase”, Stela Popescu, care a precizat că-l știa pe Patrichi de când marele coregraf avea 17-18 ani, a spus: „Era un artist extraordinar, cu inspiraţie, cu vocaţie, un talent ieşit din comun. El când dansa nu dansa, zbura, avea o întindere extraordinară, o graţie care sugera ceva deasupra realului. A fost un rar talent, un om... iar ca profesor de dans, pentru că pe urmă a început să facă el coregrafie, era un profesionist perfect. Am jucat în aceleaşi spectacole. El a fost iniţial la Teatrul „Constantin Tănase”. Mai târziu a avut o plecare, şi-a făcut o şcoală de dans în Italia, a stat câţiva ani acolo şi pe urmă s-a întors acasă. Era un mare creator de dans. El n-a fost folosit cât merita să fie folosit”.

„ARTA LUI ERA, PENTRU ANII '70 - '80, VÂRFUL VÂRFULUI” De asemenea, directorul Teatrului Național București, Ion Caramitru, a spus: „L-am cunoscut nu foarte bine, dar l-am cunoscut. El a fost şi în perioada mea de tinereţe, şi a lui o vedetă a unui gen pe care nu îl practica nimeni atât de bine ca el. Vorbesc acum nu numai de dansul de scenă, de teatru, cât de dansul de televiziune şi regia şi coregrafia unor ansambluri pe care el le făcea. Nu l-am cunoscut din timp, să zic aşa, la modul să pot să vorbesc despre el subiectiv, dar nu poţi vorbi decât ţinând cont de arta lui, care era, pentru anii aceia, anii '70 - '80, vârful vârfului. Practica un stil modern, aerisit faţă de dansul cu temă specială al perioadei şi multe alte lucruri. A fost alături de colegii lui de generaţie şi de Bocăneţ ca regizor de televiziune, vedetă alături de Pittiş, de Tufaru, de Anda Călugăreanu. Făceau împreună spectacole de televiziune foarte frumoase. E o pierdere mare. Păcat”.