De aproape două secole, familia Mureş(i)enilor - cunoscută, azi, ca Mureşeanu - oferă românilor hrană intelectuală şi spirituală pentru „minte şi inimă”. Este şi cazul Ioanei German, stabilită de 21 de ani în Canada şi descendentă a nobilei familii de cărturari. Aşa cum tatăl străbunicului său, Iacob Mureşianu (1812-1887), şi vărul său, Andrei (1816-1863), care se semna Mureşanu (autorul imnului de stat al României, „Deşteaptă-te, române”), întemeiau la Braşov, în 1835, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Ioana German a înfiinţat, în anul 2010, Asociaţia „La Muse-Heritage Musical”. Fundaţia a apărut în semn de respect pentru străbunicul său, Iacob Mureşianu Jr. (1857-1917), unul dintre creatorii şcolii româneşti de compoziţie şi de muzică cultă din România. Sub egida acestei fundaţii a fost organizat, pe 30 iunie, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, concertul „Diversitate culturală româno-canadiană”, susţinut de corul International, sub bagheta tânărului dirijor Michel Brousseau. Aflată la Constanţa, cu acest prilej, Ioana German a acordat cotidianului „Telegraf” un amplu interviu din care publicăm, astăzi, prima parte.

Reporter (R.): Sunteţi de formaţie psiholog şi, totuşi, nu aţi renunţat la muzică. Care a fost prima întâlnire cu muzica?

Ioana German (I.G.): Este o asociere destul de firească între muzică şi psihologie. Eu am crescut într-o familie de muzicieni, din partea tatălui, familia Mureşenilor. Bunica mea era fiica compozitorului Iacob Mureşianu Jr. (n.r. fiul lui Iacob Mureşianu, cel care a condus „Gazeta de Transilvania”). Toate fetele lui Iacob Mureşianu au cântat la pian, inclusiv bunica. Şi mama mea, Elena Braga, este profesor de pian, în Braşov. Aşa că toată copilăria mea am trăit alături de muzică. Tata organiza concerte şi spectacole, mama avea coruri în care şi eu am cântat când eram copilă.

R.: De ce nu aţi ales o carieră muzicală?

I.G.: Pentru că şi psihologia se numără printre pasiunile mele. Mereu mi-a plăcut psihologia, ideea aceasta mi se părea mistică. Şi am simţit că aceasta este vocaţia mea. De aceea, acum am ocazia să mă ocup de ambele pasiuni. De când am deschis ochii, am fost prezentă în Muzeul „Casa Mureşenilor” din Braşov, alături de tatăl meu, cercetător şi director al muzeului constănţean. Am fost „îmbăiată” în cultură.

R.: Cum este primită în Canada „La Muse”, fundaţia pe care aţi înfiinţat-o? Dar în România?

I. G.: În România am venit acum pentru prima dată, într-o colaborare cu dirijorul Michel Brousseau. Eu cânt într-unul din cele patru coruri ale sale, în corul „Nouveau Monde” din Montreal. În Canada, am organizat mai multe concerte. Organizez, anual, un concert mare, restul sunt recitaluri. De asemenea, participăm la un festival coral internaţional, dar şi la Zilele Quebec-ului. În toate evenimentele Fundaţiei „La Muse” este promovată muzica românească clasică: Iacob Mureşianu, George Enescu, Ciprian Porumbescu, dar şi muzica corală, care este extraordinară. (Va urma)