Reducerea preţurilor la medicamente nu numai că nu a condus la creşterea consumului acestora la nivelul nevoilor de tratament ci, dimpotrivă, a diminuat accesul la tratament al pacienţilor, iar acest lucru este relevat prin analiza evoluţiei pieţei farmaceutice româneşti, arată “CEGEDIM” România. Directorul general al companiei, Petru Crăciun, spune că tratamentul medicamentului în spiritul bunurilor de larg consum este eronat, în sensul în care un bolnav nu va utiliza mai multe medicamente decât are nevoie, chiar dacă preţul acestora scade. În condiţiile în care tratamentul medicamentos reprezintă în majoritatea cazurilor, finalitatea actului medical, şi nici tratamentul chirurgical nu se poate efectua fără anumite medicamente (exemplul heparinei recent mediatizat), selecţia naturală practicată în prezent pune în pericol viaţa şi sănătatea pacienţilor din raţiuni înguste, iar acesta este un fenomen grav şi inacceptabil în raport cu standardele europene. “Termenele de plată prelungite impuse pieţei farmaceutice duc la creşterea datoriilor acumulate - nivelul actual estimat al datoriilor depaseste jumatate de milliard de euro - care vor trebui achitate. În aceste conditii companiile farmaceutice producătoare sunt forţate să-şi optimizeze portofoliul de produse în favoarea celor mai profitabile, care de regulă sunt mai scumpe, iar pacientul român riscă astfel să nu mai poată dispune tocmai de medicamentele mai ieftine”, adaugă directorul.

Deşi riscurile unor măsuri pripite asupra pieţei medicamentelor au fost semnalate în mai multe rânduri de către cei implicaţi, inclusiv de către CEGEDIM, măsurile luate produc deja efecte vizibile. În ianurie 2010, comparativ cu ianurie 2009, volumul medicamentelor livrate pe piaţă a scăzut cu 7.7% pe total. Scăderea este prezentă, în proporţii diferite, pe toate canalele de distribuţie: la nivelul farmaciilor scăderea a fost de 6,7%, iar la nivelul spitalelor de -22,0%. În 2009 în spitale, scăderea anuală în zile de tratament a fost de 11,1%. Lucrurile au cotinuat sa se deterioreze in luna ianuarie, perioada in care s-a inregistrat o reducere de 17.0% fata de aceeasi luna a anului trecut. Aceasta performanta negativa releva ca nivelul ingrijirilor, si implicit a tratamentellor cu medicamente in spitale, este in degradare continua si ca nevoile de tratament se indreapta de nevoie preponderent catre farmacii, a caror pondere in volumul total al medicamentelor livrate a crescut de la o medie anuala de 93,6% in 2009 la 94,4% in ianuarie 2010. In concluzie, scaderea accesului pacientilor la tratamentele din spitale pune presiune atat pe resursele cetatenilor cat si pe farmacii. Situatia actuala, in care fie pacientii trebuie sa cumpere in numerar medicatia necesara, fie farmaciile trebuie sa astepte 7 luni pentru decontarea contravalorii medicamentelor, este greu de acceptat si de mentinut.