După o serie de disensiuni avute cu aliatul său tradiţional, Rusia, legate de preţul gazelor, preşedintele belarus speră ca în urma alegerilor de duminică să poată cîştiga sprijinul Occidentului, concretizat prin relaţii mai bune cu SUA şi cu UE. Aflat la putere de 14 ani, Aleksandr Lukaşenko este acuzat de ţările occidentale de manipulare a alegerilor, intimidarea presei şi hărţuirea opoziţiei. În ultima vreme, tribunalele din Belarus i-au eliberat pe ultimii deţinuţi consideraţi de ţările occidentale drept deţinuţi politici.

Conform Comisiei Electorale Centrale, în Belarus, ţară cu 9,69 de milioane de locuitori, sînt înregistraţi şapte milioane de alegători, iar pentru scrutinul de duminică au fost depuse 256 de candidaturi pentru 110 mandate parlamentare. Aproximativ 70 de candidaţi reprezintă partide de opoziţie. Autorităţile au organizat 6.525 de secţii de votare în ţară şi alte 40 în străinătate, iar votul anticipat a început la 23 septembrie. Aceasta este o practică încurajată în Belarus, dar criticată de Occident şi de opoziţie, care o consideră drept o oportunitate pentru manipularea scrutinului. Candidaţii trebuie să obţină cel puţin 50% din voturi pentru a cîştiga un mandat parlamentar. În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu obţine majoritatea voturilor într-o circumscripţie, primii doi clasaţi se califică pentru un al doilea tur de scrutin, organizat la două săptămîni după primul tur. Parlamentarii sînt aleşi pentru mandare de cîte patru ani.

În mod surprinzător, autorităţile de la Minsk nu au limitat numărul de observatori străini sau durata pentru care aceştia pot rămâne în ţară. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a acreditat 477 de observatori, iar alegerile vor fi monitorizate şi de 358 de observatori din ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente. UE a promis ridicarea sacţiunilor care vizează liderii belaruşi şi un ajutor financiar pentru Minsk, dacă această fostă republică sovietică demonstrează un progres democratic în timpul scrutinului, un mesaj transmis şi de Washington. La rîndul său, Kremlinul aşteaptă cu nerăbdare abia disimulată ca Belarusul să recunoască cele două republici separatiste georgiene. În afară de preţul petrolului şi gazului rusesc, Belarusul este dependent de piaţa rusă, unde se vînd camioane, tractoare şi alte bunuri de larg consum care au constituit gloria acestei foste republici în perioada sovietică, dar care nu mai sînt competitive în prezent.