M-am inspirat şi eu din „Atlasul de mitocănie urbană” al băieţilor de la „Caţavencu” şi am încercat să inventez un nou atlas. Este vorba doar de un scurt fragment, dintr-o galerie mult mai lungă de personaje contemporane, cu deosebirea că eu nu mă voi rezuma doar la o tipologie generală, de la caz, la caz, ci voi nominaliza fiecare exemplu, deoarece pe scena politică românească de astăzi răspunderea, ca şi mitocănia, au devenit „uninominale”… Consideraţi acest editorial drept un exerciţiu stilistic sau de imaginaţie!

Acum două zile, Elena Udrea a sfidat încă o dată comisia parlamentară de anchetă însărcinată cu verificarea modului în care s-au cheltuit banii publici la Ministerul Turismului. După mascarada politică pe care o făcuse săptămîna trecută, trecînd pe la comisie numai ca să le dea peste nas membrilor, Elena din Pleşcoi recidivează, cu un tupeu mai rar întîlnit. La una dintre şedinţele coaliţiei, dacă mai ţineţi minte, Lia Olguţa Vasilescu a declarat presei că i s-a cerut lui Emil Boc, în calitate de premier, să-şi convingă ministrul de sex opus să o lase mai moale cu nazurile, deoarece încalcă atît Constituţia, cît şi regulamentul de funcţionare al Parlamentului. Nu ştiu ce or fi vorbit în privat cei doi, dar este evident că sclifosita blondă de la PD-L a fost nevoită să cedeze, numai că a făcut-o într-un mod original, ca să zic aşa. După cum aţi văzut, ea a ales una dintre sălile de şedinţă din Palatul Parlamentului în care, de obicei, se întrunesc democrat-liberalii. Acolo a adus toate dosarele şi documentele cerute de comisie, pe care, în mod ostentativ, le-a pus „la dispoziţia publicului”. Tot acolo, în aceeaşi zi, ministrul Udrea a organizat o conferinţă de presă în care, într-un mod incalificabil de arogant, a răspuns întrebărilor ziariştilor, luînd peste picior din nou membrii comisiei de anchetă, care nici măcar nu erau de faţă. De la „madam” Udrea se pare că s-a molipsit şi Amalia Năstase, soţia legendarului nostru tenisman, cea care are o firmă ce a încheiat un contract cu Ministerul Turismului, pentru organizarea acelui meci demonstrativ între Ilie Năstase şi Elena Udrea, la Paris. Deşi s-a prezentat în faţa comisiei parlamentare, aproape în acelaşi timp cu conferinţa de presă a blondei de la PD-L, Amalia Năstase a fost de-a dreptul obraznică şi foarte ironică. Numai că, spre deosebire de ministrul de sex opus cu năbădăi, soţia lui Ilie Năstase nu este politician, chiar dacă face afaceri pe bani publici cu oameni poltici din PD-L…

Făcînd acest rezumat, mi-am adus aminte de o caracterizare memorabilă a lui Crin Antonescu, dedicată exact acestei tipologii, ce extrapolează din „Atlasul de mitocănie urbană” spre lumea politică astfel de personaje. În acest mod, „piţipoanca de Dorobanţi” a devenit „piţipoanca politică”. Un asemenea portret li se potriveşte de minune atît Elenei Udrea, cît şi Elenei Băsescu!

Dar ce personaje din atlas credeţi că reprezintă Traian Băsescu, Marian Vanghelie sau Gigi Becali, să zicem? Voi reveni peste cîteva zile…