Cu cît creşte competiţia între bănci şi Banca Naţională a României (BNR) liberalizează condiţiile în care se pot acorda credite, cu atît produsele bancare devin mai sofisticate, mai relaxate la prima vedere, dar şi cu tot mai multe capcane. În urmă cu ani buni, un credit era greu de luat, însă condiţiile erau clare încă de la început: se plătea un singur comision şi o dobîndă (destul de mare). În prezent, tendinţa s-a inversat. Băncile “aleargă” după clienţi, oferindu-le ceva gratuit. Fiecare bancă recurge la metode care mai de care mai ingenioase pentru a le deveni client. Bătaia se dă, în principal, pe costul împrumuturilor. În ultima vreme, mai toate băncile promit fie carduri gratis, fie credite fără rate sau cu perioade de graţie la plata ratelor. De altfel, aceasta este, potrivit specialiştilor, şi prima capcană: gratuitatea. Se ştie că nimic nu este gratis şi la fel stau lucrurile şi în cazul acestor promoţii la produsele bancare. Chiar dacă banca eliberează un card gratuit sau aprobă un credit fără comisioane, aceasta are grijă să taxeze ulterior. De exemplu, creditele cu perioadă de graţie la plata ratelor în primele luni nu sînt decît o găselniţă de a acorda împrumuturi cu valori mari, a căror rată creşte semnificativ după expirarea perioadei de graţie. Atenţie, aşadar, la graficul de rambursare a creditului, mai precis la ratele ce va trebui să le plătiţi începînd cu a treia lună sau după primul an.

De asemenea, multe bănci au început, în ultimul timp, să ofere credite cu dobîndă fixă în primul an sau chiar în primii doi sau trei ani. Sigur că aceste dobînzi sînt mici, întrucît adevărata lor menire este aceea de a atrage clienţii. Însă după primul an de plată a unor rate mici, aferente dobînzii promoţionale, ratele se majorează, uneori chiar se pot dubla, existînd riscul ca beneficiarul să nu-şi mai poată plăti rata sau să înregistreze întîrzieri, întrucît capacitatea de rambursare a fost afectată. De altfel, fenomenul nu este specific ţării noastre. Creditele cu dobîndă fixă în primii ani există în mai toate ţările europene. Ceea ce este mai grav însă, la băncile româneşti, este lipsa de transparenţă cu privire la costul ulterior al creditelor. Puţine bănci fac public modul în care este calculată dobînda variabilă, care se aplică după perioada de dobîndă fixă. Multe bănci preferă formulări generale precum “dobînda se modifică în funcţie de cotaţiile de pe pieţele internaţionale, la care se adaugă o marjă fixă”, fără a se preciza cît este marja respectivă şi care ar putea fi maximul ratei ce urmează a fi plătită peste un an sau doi. În contractele de creditare, băncile sînt obligate să precizeze aceste aspecte, însă puţini clienţi sînt atenţi la precizările contractuale.