S-au minunat unii de curajul nebun dovedit în luptă de către diverşi exponenţi ai pedelismului modern. După ce, ani la rând, PDL a funcţionat ca un partid ermetic, în care nimeni nu avea voie să sufle în front, peste noapte, au răzbătut din interior primele critici. Până la momentul cu pricina, receptat de unii ca fiind un eveniment ieşit din comun, toată lumea pedelistă stătea cu ochii pe Zeus. Clipea el, tuşeau ei. Tuna şi fulgera Zeus, mucles ei. Mă rog, exista o oarecare simbioză între mimica prezidentului şi reacţiile acoliţilor săi din partid. Când, peste noapte, Sever Voinescu, zis Cotoiul, a trecut dincolo de linia frontului, criticând (S)ever anumite racile şi apucături de partid, toată lumea a căzut direct în fund. Domnul Voinescu a luat-o razna! - comentau activiştii cu frică de Zeus, scuipându-şi în sân cu debitul recomandat în povestea drobului de sare. La scurt timp, în urma Cotoiului, şi-au făcut simţită prezenţa la “vorbitor” alte două figuri proeminente ale PDL. Mă refer la cei doi Preda, Cristian şi Cezar, care nu sunt fraţi, dar au comentat amândoi pe aceeaşi limbă defectele PDL. Linguşitorii au ridicat din nou privirea spre Zeus, fiind convinşi că cei doi Preda vor încasa castanele aferente unui evident afront adus conducerii de partid şi de stat. De necrezut, doi dintre pedeliştii de frunte se căzneau să scoată cu propriile lor mâini gunoiul de sub preş! În timp ce slugoii neinformaţi repetau în delir scena votului pentru excluderea din partid a celor trei cotoi, Zeus le-a dat tuturor lovitura de graţie. Nu s-a repezit, cum proceda deseori în timpul primului mandat, la jugulara cezariană şi nici nu a strigat, după o schemă simplă de popularitate, de trei ori “Trădare”. Dimpotrivă, ca la brigadă, mă refer la spectacolele cu tentă utecistă, a făcut un pas în faţă şi a recitat poezia “Bolşevismul pedelist”. Trebuie să recunosc, a nu ştiu câta oară, Traian Băsescu este un maestru desăvârşit al loviturii ţintite între ochi, chiar dacă adversarul are doar unul… Tema bolşevismului din PDL se lipea la fix cu subiectele puse pe tapet de cotoii răzvrătiţi. E drept, în viaţă, întâmplarea joacă adeseori un rol important, dar nici chiar aşa! În loc de întâmplare, înclin să cred că a fost vorba de o cotoială pe cinste, bine lucrată şi cu un scop precis - delimitarea preşedintelui de imaginea dezastruoasă a Guvernului “năşit” de el. Exact ceea ce se întâmplă în prezent pe scena politică. După ce şi-a ascuţit limba cu o pilă, precum lupul din “Capra cu trei iezi”, a interpretat la perfecţie aria bolşevismului. “Emile, tu eşti cel mai bun!” Domnul Boc a uitat că şi Petre Roman a fost mângâiat pe creştet cu aceeaşi tandreţe de către Zeus, pe atunci, doar Băsescu… În opinia mea, acesta a fost preambulul remanierii Guvernului, chestiune pe care comentatorii o întorc pe toate feţele. De teama de a nu se întoarce la coasă, Emil Boc a acceptat rolul în care a fost distribuit de către regizorul de la Cotroceni. Acelaşi regizor urmează să-i dea brânci în groapa cu lei. Cred că remanierea anunţată ar putea influenţa poziţia pe care o ocupă în PDL miniştrii, inclusiv primul ministru, trimişi la plimbare. Dacă se ajunge aici, atunci, cu siguranţă, s-ar putea să asistăm la surprize care pot da peste cap calculele făcute de candidaţii care se şi văd în fruntea organizaţiei judeţene a PDL Constanţa. Pentru cei din teritoriu, contează, de pildă, foarte mult câţi dinţi mai are în gură buldogul Blaga.