Liviu, un politician cu ștaif, pe a cărui față trăiește, în simbioză, o rozătoare nu la fel de urâtă ca el, dintr-o țară de doi bani - hai să-i zicem Bromania! -, s-a trezit într-o zi și a zis că a venit momentul să facă tot ce-i stă în putință ca să treacă la următorul nivel de antipatie. După ce buzunarele i s-au rupt, încărcate cu o grămadă de „lobby“ din partea bancherilor, Liviu a decis că e momentul să nu mai susțină o lege 100% folositoare pentru sclavi, pardon, români. Și-a dat seama de marea eroare făcută - preț de câteva zile, chiar s-a gândit să-i ajute pe sclavi. Ceea ce este complet absurd. Ce-o fi fost în capul lui și al rozătoarei de pe față? Dar stai! Că 2016, în țara asta de doi lei, e an electoral! Riscă să se supere masele, nu-i așa? Păi ce faci, boss, crezi că doar bricheta asta din sacoșă mă convinge să-ți votez fața aia ATÂT.DE.NAȘPA? Trebuie și ceva în plus, cum ar fi o lege a dării în plată, un faliment personal, ceva care să-mi demonstreze că puterea se gândește și la binele meu. Ce-o să faci dacă eu nu pun ștampila, trezești iarăși morții? Liviu nu răspunde, ci aberează. Cică ar fi fost manipulat când a votat prima dată legea. Cum, tu, mare boss, te-ai lăsat păcălit? Râd Alina și câinele ei de companie de tine... of, of! Acum, în altă ordine de idei, dacă tot ai decis că legea defăimării nu mai are sancțiuni (?!? OK...), ți-aș mai zice mai multe de sănătate. Problema e că ai frigiderul plin și nu mai găsesc loc liber să bag și eu câte ceva.