Se spune că, în orice răutate spusă, oricât de mică, se ascunde un sâmbure de adevăr. O asemenea zicere pretinde că, pe alocuri, snobismul poate compensa lipsa de educaţie. Educaţie muzicală, bunăoară. Şi, de ce-am prefaţa o gală muzicală de excepţie, cu o mică răutate? Poate din frustrare. Frustrarea că vechiul Tomis nu mai are o Filarmonică - nu în primul rând din cauza crizei economice şi a restructurării, ci din cauza constantei (s.n.) absenţe a unui public numeros, stagiune de stagiune. Ceea ce nu putea duce, la nesfârşit, la o pagubă (inclusiv spirituală) asumată.

Pentru că şi până mai deunăzi, Constanţa nu a fost ocolită de genii muzicale şi nume de referinţă ale vieţii concertistice româneşti. Au poposit aici, în repetate rânduri, maeştri ca Mircea Cristescu, Cristian Mandeal, Ilarion Ionescu Galaţi, mari violonişti ca Ştefan Gheorghiu şi Silvia Marcovici, pianişti de talia lui Dan Grigore şi mulţi alţii, ca să enumerăm doar câţiva. Şi, mai nou, Alexandru Tomescu, posesorul/beneficiarul vremelnic dar meritoriu al disputatei viori Stradivarius, proprietate a statului român. Prezenţă consolatorie dar binemeritată la ţărmul Mării Negre, aflat în plin turneu \"Bach to Basics\". 6 ediţii, 6 Sonate şi Partite, 12 oraşe. 12 lăcaşuri de cult din România drept gazde - la Constanţa, basilica \"Sf. Anton de Padova\". Şi, din fericire, lume multă, curioasă şi dornică să vadă/să audă vioara Stradivarius. Şi eventual şi pe fermecătorul Alexandru Tomescu - un muzician de mare sensibilitate şi forţă. Bach - mai ales în varianta solistică, a sonatelor şi partitelor - poate fi o muzică nu neapărat greu digerabilă, dar nici facilă. Autorul \"Bibliei violoniştilor\" (cele Şase Sonate şi Partite pentru vioară solo) aşa cum îl gratulează şi tânărul artist, este deseori asociat de publicul larg, pe nedrept, exclusiv cu lucrări de mai mare respiraţie, cum ar fi Toccata şi Fuga în Re minor, auzită ocazional la Biserica Neagră din Braşov, \"în concediu\". Ei bine, publicul norocos şi inspirat, dintr-o seară de sâmbătă, s-a întâlnit cu \"marele\" şi pe alocuri eclecticul Bach. Iar muzica fostului organist de curte, cantor şi maestru muzical al bisericilor din Weimar şi Leipzig nu putea să sune mai minunat decât într-o veche basilică. Iar meritul revine în primul rând lui Alexandru Tomescu şi organizatorilor, care l-au convins să aleagă şi Constanţa, între cele 12 destinaţii ale turneului. Fără să-i promită - excepţională surpriză! - un public atât de numeros şi de cald. Pentru că, în cele din urmă, Constanţa merită.