Capcana pe care cineva, indiferent cine (deşi eu cred în continuare, aşa cum scriam şi ieri, că este vorba de serviciile speciale, la comanda preşedintelui), i-a întins-o lui Sorin Roşca Stănescu a stârnit o furtună de opinii şi comentarii. De ce cred eu că acest lucru a fost premeditat? E simplu! Pentru că se vede cu ochiul liber cine este cel care a început demonizarea presei, făcându-şi chiar una dintre temele sale de campanie din chestia asta, şi cine este beneficiarul acestui scandal mediatic… Iar dacă ajungem la concluzia elementară că este vorba de una şi aceeaşi persoană, în ambele cazuri, atunci putem să-l arătăm cu degetul, în deplină cunoştinţă de cauză, pe însuşi şeful statului! Este genul de intrigă sau de manevră la care Traian Băsescu se pricepe cel mai bine, pentru că numai în acest fel şi-a construit cariera politică.

Desenul schemei tactice pe care o foloseşte „animalul politic” se înscrie într-o suită previzibilă, ce a fost foarte bine evidenţiată de Norica Nicolai într-un talk-show. „Vinovăţiile colective fac carieră în România, mai ales în ultima vreme, deşi răul acesta a apărut pe scena publică în ultimii câţiva ani”, a declarat fruntaşa liberală. Aşa este, iar chestia cu pricina rămâne una din invenţiile politice diabolice ale lui Băsescu! Experimentul a început la referendumul pentru suspendarea preşedintelui, cu faimoasa cifră „322”. Culpabilizarea Parlamentului se petrece şi acum, în cazul disputei pentru funcţia de premier. Cu puţin timp în urmă, prin aceleaşi furci caudine ale lui Băsescu au trecut şi magistraţii. Acum a venit rândul breslei gazetarilor, cu toate că atacurile datează de dinaintea debutului campaniei electorale! De altfel, dacă suntem atenţi, observăm că actualul preşedinte personifică ideea de duşman sau adversar doar la plural. El se războieşte demagogic pe tema crizei sau a viitorului mandat prezidenţial nu doar cu Ion Iliescu, Mircea Geoană sau Adrian Năstase, ci cu tot PSD-ul, ba chiar cu „coaliţia de la Grivco”, în care intră în mod caraghios atât PNL, cât şi UDMR, adică nu mai există niciun partid imaculat, cu excepţia PD-L… Dacă ar fi judecător, cred că ţineţi minte, el nu s-ar rezuma să o condamne doar pe Mona Pivniceru, ci întreg corpul magistraţilor. În clipa de faţă, el nu se luptă doar cu mogulii de presă, ci şi cu nenumăraţi ziarişti, nume sonore, care îl critică vehement. Pe scurt, pentru şeful statului, răul nu există decât la plural!

O asemenea tactică induce ideea de „singur împotriva tuturor”. Traian Băsescu vrea să arate că este singurul care a rămas de partea poporului şi se luptă în numele alegătorilor, ca un haiduc, cu întreaga clasă politică şi societatea coruptă. O mentalitate oarecum asemănătoare, dar în condiţii istorice radical diferite, avea şi Nicolae Ceauşescu acum 20 de ani, dar am trăit deznodământul pe pielea noastră… Să ne ferească Dumnezeu de vreo repetare a acestui scenariu!