Olimpiadele antice nu au fost ocolite de fraude, corupţie, încălcări ale eticii sportive. Pugilistul Apollonius din Alexandria a întîrziat la ediţia a 218-a (93 î.d.H.), dînd vina pe furtunile din arhipelagul Ciclade. S-a aflat, însă, că el participase, de fapt la alte întreceri, în Ionia. Aşa că a fost eliminat, amendat şi a sfîrşit prin a... înnebuni. Conflictele din arenă s-au transformat, uneori, în bătălii armate, cum s-a întîmplat în anul 420 î.d.H. Atunci, Sparta n-avea drept de participare (tocmai pentru că încălcase armistiţiul olimpic), dar spartanul Lihas s-a dat drept cetăţean al Tebei şi a cîştigat concursul de care. A fost recunoscut tocmai la festivitatea de premiere şi, cu toate că era înalt demnitar şi rudă a regelui, a fost biciuit. O pată de culoare, în istoria olimpiadelor, o constituie păţania unei... doamne. Callipatheira, numită în alte surse Pherenice din Rodos, a încălcat legea care nu permitea accesul femeilor în arenă. Ea era şi antrenoarea fiului său, Pisirhodos, şi cînd acesta a devenit campion la lupte, mama a sărit gardul “de protecţie” şi şi-a dat jos veştmintele, pentru a demonstra că şi femeile pot antrena! A fost iertată de pedeapsa cu moartea doar fiindcă era fiica, soţia şi mama a nu mai puţin de cinci campioni olimpici: Diagoras, Eucles, Damagetos, Dorieus şi Acusilaos!

Mari campioni antici

Jocurile olimpice antice ne-au transmis “mesajul” lor de sportivitate, pace, armonie, prin isprăvile campionilor, veritabili eroi, asimilaţi semizeilor. Primul campion cunoscut este Korebos (sau Korekos) învingător în proba de stadiu, în anul 776 î.d.H., de profesie... bucătar. Marii “cronicari” ai Olimpiadelor antice (Platon, Socrate, Pausanias, Pindar, Policlect, Eusebios Pamphilos, Polybios, Dion Chrisostomul) ne-au transmis informaţii de mare valoare despre alţi eroi, pînă la persanul Varazdatos, viitorul rege al Armeniei, ultimul învingător olimpic cunoscut. Argeas din Argos, învingător la alergări la ediţia 113, şi-a continuat cursa pînă... acasă, anunţîndu-şi astfel propria victorie, dar fără să împărtăşească destinul tragic al soldatului Philipide, mort după ce comunicase vestea victoriei de la Marathon! Argeas a parcurs distanţa de... 115 km! Fanans din Pellena a devenit primul campion la alergare în toate cele trei probe (stadion, diaulos şi hoplitodromos) în anul 512 î.d.H, performanţă repetată abia după 581 de ani, de Pilites din Keram. Numai alţi patru alergători au reuşit ceea ce avea să reuşească, în 1952, cehul Emil Zatopek: trei medalii de aur la o singură ediţie, în probele de alergări! Probabil că Hippostenes şi Hetoimocles, din Laconia (Sparta) sînt cuplul tată - fiu cu cele mai multe victorii la Olimpia: şase pentru tată, cinci pentru fiu, toate succesele fiind obţinute în proba de lupte!

Leonidas poate fi considerat cel mai mare campion al antichităţii! Acesta a reuşit să cîştige toate probele de alergare (stadion, diaulos şi alergarea cu arme), la patru olimpiade consecutive, cele cu numerele 154, 155, 156, 157, în intervalul 164-152 î.d.H.! Iar întîmplarea cea mai dramatică şi mai plină de semnificaţii a fost a lui Timante din Cleona, care, dîndu-şi seama că a îmbătrînit şi că nu mai poate concura la Olimpia, şi-a pus capăt zilelor, dîndu-şi foc, pe un rug pe care şi-l clădise!