Enzimele sunt necesare pentru digestie, deoarece înlesnesc eliberarea vitaminelor, mineralelor şi aminoacizilor din alimente. Şeful Biroului de Programe de Sănătate şi Educaţie pentru Sănătate, din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană (DSPJ) Constanţa, totodată şi master european pentru promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, dr. Loti Popescu, explică faptul că enzimele acţionează asemenea unor catalizatori, adică au capacitatea de a determina o reacţie internă fără ca ele însele să fie modificate sau distruse în cursul procesului. “Anumite condiţii termice pot distruge enzimele. Sursa cea mai eficientă de enzime o constituie fructele, legumele, ouăle, carnea şi peştele - crude, negătite. Fiecare enzimă acţionează asupra unui anumit aliment, nici una n-o poate înlocui pe cealalltă”, spune medicul şef. Cantitatea redusă, insuficientă, sau absentă fie şi a unei singure enzime pot determina îmbolnăvirea organismului, mai spune dr. Popescu. “Enzimele al căror nume se sfârşeste în “aza” au fost denumite pornind de la substanţa alimentară asupra căreia acţionează. De exemplu, enzima corespunzătoare fosforului se numeşte fosfataza; cea care prelucrează zahărul este zaharaza. Pepsina este o enzimă digestivă vitală care descompune proteinele alimentare transformându-le în aminoacizi”, explică medicul. În lipsa pepsinei, proteinele nu ar putea fi utilizate pentru a asigura o piele sănătoasă, o structură osoasă rezistentă, musculatură puternică şi o compoziţie corespunzătoarea sângelui. De asemenea, renina este o enzimă digestivă care determină coagularea laptelui, şi transformarea proteinei corespunzătoare, caseina, într-o formă utilizabilă de către organismul uman. “Renina permite eliberarea mineralelor importante din lapte - calciu, fosfor, potasiu şi fier - utilizate apoi pentru a stabili balanţa hidrică, pentru a consolida sistemul nervos şi a forma dinţi şi oase sănătoase”, adaugă dr. Popescu. O alza este lipaza, care are rolul de a descompune grăsimile şi de a facilita utilizarea lor ulterioară pentru a hrăni celulele epidermei, pentru a proteja corpul împotriva echimozelor şi a preveni pătrunderea în organism a virusilor infecţioşi şi a alergenilor. “Acidul clorhidric existent în stomac acţioneaza asupră alimentelor mai greu digerabile, ca de exemplu carne fibroasă, carne de pasăre şi vegetale. El contribuie la digestia proteinelor, calciului şi fierului. În lipsa acidului clorhidric pot apare probleme ca anemia pernicioasă, carcinomul gastric, aclorhidria congenitală şi diverse alergii”, completează dr. Loti Popescu.