Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” comemorează, în această lună, printr-o expoziţie de carte situată la parterul instituţiei de cultură, 20 de ani de la moartea lui Eugen Lumezianu, profesor emerit şi scriitor de mare valoare. Punctul de interes al expoziţiei de carte îl constituie manuscrisul piesei „Musafiri în viaţă”, pe care omul de cultură constănţean l-a donat bibliotecii constănţene, în anul 1975. Potrivit responsabilului de expoziţie, Ionel Alexe, manuscrisul este dactilografiat şi corectat cu stiloul de către autor, cu 48 de file scrise pe avers.

Eugen Lumezianu s-a născut la Constanţa, la 22 aprilie 1937 şi a trecut în nefiinţă la 31 ianuarie 1990, la doar 53 de ani. În 1954 a absolvit prestigiosul liceu constănţean „Mircea cel Bătrân”, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti. După absolvire, a predat ca profesor de limba şi literatura română la Şcoala Medie din Adamclisi şi la Liceul Agricol din Poarta Albă.

Alături de Constantin Novac, Nicolae Motoc, Arthur Porumboiu, Petru Vălureanu, Marin Porumbescu, Octavian Georgescu, Lumezianu a făcut parte din generaţia care a însufleţit viaţa culturală a oraşului Constanţa, în anii ’70-’80. „În iulie 1966, Eugen Lumezianu a contribuit din plin la desprinderea şi survolul întru cultură al revistei ’Tomis’. A fost redactor al acestei publicaţii (încă şi azi reper esenţial al literelor locale) până în 1971, când îşi dă demisia, în urma unor neînţelegeri cu şefii. Revine cu manualul de literatură şi limbă română sub braţ şi zaimful de cuvinte frumoase în voce, în faţa elevilor constănţeni de la Liceul Energetic şi ulterior, la Liceul ’Mihai Eminescu’”, a precizat bibliograful Ionel Alexe. La sfârşitul anilor 1960, Lumezianu era unul dintre animatorii Cenaclului literar „Ovidius”, îndrumat de revista „Tomis”, unde s-au remarcat, printre alţii, Alex. Ştefănescu, Mirela Roznoveanu, Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roşca. De numele omului de cultură constănţean se leagă şi înfiinţarea Cenaclul „Poesis”, pe care îl conduce din 1976 până în 1973.

„Urluia” este titlul schiţei premiate cu care Lumezianu a debutat, la 24 de ani, în revista „Luceafărul”. Dedicat scrisului, a publicat articole, povestiri, schiţe şi poezii în revistele „Argeş”, „Ateneu”, „Iaşul literar”, „Tomis”, „România literară”, „Steaua”, „Ramuri” etc. În volum i-au apărut nuvele: „Mersul ciudat al lucrurilor” (1968), „Ultima zi optimistă” (1971), „Memoriu către ministru” (1990), romane: „Fluxul apei dulci” (1985), piese de teatru: „Musafiri pe viaţă” (1985), memorii: „Compuneri libere pe ilustrate” (1986).

Piesele de teatru ale lui Eugen Lumezianu s-au jucat pe scene din ţară, inclusiv pe cea a Dramaticului constănţean. Una dintre acestea este piesa „Tatăl nostru uneori”, în regia lui Ion Maximilian, cu regretatul Vasile Cojocaru într-un frumos rol, în 1976, la Constanţa (preluată şi de postul public de televiziune, în 1977), „Capcana de nichel”, la Constanţa, în 1979, „Petreceri duminicale”, la Constanţa şi Teatrul Naţional din Timişoara (1980).