Sinuciderea, colţul de ruşine al umanităţii, este unul dintre subiectele de interes general care deschide, în camera-i obscură, evantaiul celor mai variate păreri: de la curaj dement la cruntă laşitate, fuga din faţa problemelor vieţii, renunţare, slăbiciune etc. Oricum ar fi privit, faptul în sine îşi păstrează, intact, tragismul. Un studiu realizat pe această temă relevă faptul că românii sînt foarte puţin agresivi cînd vine vorba despre sinucideri. Ţara noastră se află printre ultimele locuri în Europa, cu o rată de 12,8 sinucideri pe an la suta de mii de locuitori. Cercetătorii care au realizat studiul, au analizat datele referitoare la factorii ce influenţează frecvenţa sinuciderilor. Pînă acum, în topul factorilor, stă cel climateric. Temperaturile ridicate înregistrate în perioada anului care, în mod normal, ar trebui să corespundă iernii sînt „criminale”! Oricît ar părea de superficial, specialiştii au descoperit că există o legătură între temperatură şi frecvenţa sinuciderilor pe timpul iernii, deoarece s-a constatat că, mai ales în zilele calde ale acestui anotimp, oamenii se sinucid. Deşi pînă acum cercetătorii avertizau în privinţa primăverii şi verii, iată că şi iarna se înscrie pe lista anotimpurilor „ucigaşe”. Cercetătorii nu au fost în stare să arate, în acest din urmă studiu, care anume dintre factorii climaterici - poate lumina soarelui, poate norii, poate precipitaţiile, grindina sau ninsoarea - se fac „vinovaţi” de inducerea chefului de sinucidere. În perioada de iarnă, cei mai mulţi sinucigaşi sînt cei care se aruncă de la etaj sau cei care sar în faţa trenului, afirmă studiul cu pricina. Oricum ar fi, tot sinucidere se numeşte, tot săvîrşire din viaţă e.