Mihail Hărdău, ministrul Educaţiei şi Cercetării, s-a aflat, ieri, la Brăila, pentru a înmîna cheile a 14 microbuze şcolare achiziţionate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC). În faţa cîtorva zeci de cadre didactice şi primari din mediul rural, a prefectului şi a primarului din Brăila, Hărdău a atacat presa, după ce iniţial a spus că şi-ar dori o relaţie mai bună cu mass-media. „Aţi putut constata, contrar informaţiilor pe care le-aţi primit cu nonşalanţă şi lipsă de profesionalism din presă, că avem capacitate, că ştim să facem proiecte şi să le finalizăm. Salariile profesorilor s-au plătit întotdeauna integral şi la timp. În plus, s-au plătit toate diferenţele salariale rezultate în anii 2001-2004, deci Guvernul nostru are performanţă”, a spus Hărdău. În continuare, ministrul a vorbit despre autoturismul de lux recent achiziţionat de minister avînd în vedere că presa a relatat că noul Audi pe care ministrul l-a achiziţionat cu banii noştri pentru a se plimba tot pe banii noştri costă 60.000 de euro. „Mesajul meu către dumneavoastră, mai ales către corpul profesorilor: trebuie să aveţi încredere în noi, să aveţi încredere chiar şi în mine. După un an de zile în care s-a încercat decredibilizarea Ministerului Educaţiei, decredibilizarea mea, se continuă şi acuma... Aşa, ca o paranteză: zece laboratoare (şcolare, n.r.) pot fi cumpărate cu o maşină pe care am cumpărat-o eu. Vezi, doamne, ce grijulii sînt! S-o luăm şi invers: peste 15.000 de laboratoare s-au echipat în acest an. Pînă acum nimeni nu s-a interesat de ce nu se echipează laboratoarele”, a spus ministrul Educaţiei.

Absolvent al Facultăţii de Mecanică din Cluj, Hărdău este considerat de colegii săi ca cel mai prost ministru pe care l-a avut vreodată Educaţia. În ceea ce priveşte discreditarea sa, nu presa i-a minţit pe profesori una ca la Guvern să susţină alta, ultimul caz fiind legat de majorarea salarială cu care iniţial a fost de accord ca pe urmă să se răzgîndească. În ceea ce priveşte diferenţele salariale pentru perioada 2001-2004, acestea s-au plătit, dar numai după ce unele colective de dascăli au obţinut în instanţă acest drept. De altfel, ministrul Hărdău care încă nu ştie să se exprime corect, stîrnind ilaritate ori de cîte ori are o intervenţie publică, nici la Brăila nu s-a dezis cînd i-a apostrofat pe ziarişti. El a folosit expresia „după un an de zile”, iar colegii săi, care au cît de cît tangenţă cu limba română spun că în mod corect ministrul ar fi trebuit să spună doar „după un an” pentru că în nicio limbă nu nu se foloseşte expresia „un an de zile” sau „un an de nopţi“. Însă, Hărdău compensează lipsa sa de instruire cu iniţiative şocante, cum a fost şi aceea de a furniza lumînări pentru şcolile din Moldova neracordate la sistemul de alimentare cu energie electrică. Şi de această dată, pe lîngă cinismul afişat, ministrul Educaţiei a dat dovadă că habar nu are de situaţia existentă în România unde nu există unităţi de învăţămînt neelectrificate. Totuşi, pentru eventualitatea în care elevii ar fi învăţat la lumînare ar fi putut renunţa la maşina de lux pentru a plăti lucrările de racordare a acelor şcoli la electricitate. Cu toate acestea, pentru gafele sale, pentru inconsecvenţa sa, pentru faptul că de cînd s-a instalat în fruntea ministerului nu a existat examen naţional fără scandal, în opinia minstrului Educaţiei este vinovată presa. Presa, care nu îl lasă pe demnitar să se lăfăie pe banii românilor, să dicteze ce doreşte, să politizeze învăţămîntul aşa cum a încercat cu proiectul de lege a învăţămîntului superior unde Hărdău, deşi clama autonomia universitară, prin prevederile actului normative, subordona Senatul şi rectorii faţă de MEdC. Faptul că ministrul Hărdău nu a fost numit pe criterii de competenţă sau pe baza unui concurs, ci politic, este tot vina presei româneşti care nu ridică osanale unor personaje care deja au „demonstrat” care este interesul pentru instituţia pe care o conduc. Probabil că situaţia învăţămîntului românesc se vede mai bine dintr-un Audi decît dintr-o maşină de fabricaţie autohtonă, de la Bucureşti şi nu din una dintre cele 50% din unităţile şcolare din România unde ministrul se laudă că le-a făcut laboratoare, dar nu există apă curentă şi nici grupurile sanitare nu corespund pentru ca şcolile să obţină avizul sanitar de funcţionare.