Puterile vindecătoare ale castanului sălbatic sunt cunoscute și folosite de secole în medicina populară românească. Calitățile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite și confirmate de savanții secolului al XX-lea. Castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) este un arbore din familia Sapindaceae, originar din Anatolia, Balcani, Caucaz, Iran și nordul Indiei, de unde s-a răspândit treptat, în toată Europa și America de Nord. Deși preferă o climă temperată, cu ierni blânde și veri răcoroase, fiind prezent în special în zonele montane și cu climat oceanic, rezistă la secetă și ger.

Cunoscut în popor sub numele de castan porcesc, chistin și afghistin, în țara noastră este răspândit ca arbore cultivat în scop ornamental, fiind întâlnit pe marginea drumurilor, aleilor și în parcuri. Castanul sălbatic are dimensiuni destul de mari, putând atinge o înălțime de până la 35 m, având o rădăcină ramificată și puternică. Tulpina sa are un diametru de până la 60 cm și se termină cu o coroană globuloasă, densă, cu ramuri groase. Frunzele sale sunt sunt palmat-compuse din câte cinci-șapte foliole, de până la 7 cm fiecare.

Florile, între 20-60, grupate în panicule mari, sunt albe cu pete gălbui, iar spre maturitate devin roșiatice. Sunt așezate în vârful ramurilor și apar în lunile aprilie - mai. Fructul este o capsulă cu înveliș verde spinos, de 3-5 cm în diametru, care conține una, două sau trei semințe turtite, de culoarea maroniu strălucitor. Învelișul verde se deschide numai când castanele sunt coapte. Castanele sălbatice (fructele) nu sunt comestibile din cauza conținutului de esculină, o substanță toxică cu capacitatea de anticoagulant.

De la acest arbore în scop curativ se folosesc florile, frunzele, scoarța și fructele. Florile se recoltează când jumătate din inflorescență este înflorită. Frunzele se recoltează în lunile mai - iunie, fără pețiol, prin ruperea fiecărei foliole sau tăierea pețiolului la locul de unire cu frunza. Scoarța castanului sălbatic se recoltează primăvara, numai de pe ramurile tinere de până la cinci ani, iar castanele se adună toamna, când învelișul verde plin de ghimpi crapă, iar castanele coapte se desprind și cad în jurul copacului.

Fructele conțin vitaminele C, K, grupul vitaminic B, grăsimi, amidon, saponozide, triterpenice, taninuri, grăsimi albumine, flavonoide. Cotiledoanele semințelor sunt bogate în amidon 40-60%, zaharuri, baze purinice (adenina), saponozide triterpenice, derivați flavonici, cvercetin, camferol, săruri minerale. Scoarța de castan sălbatic are în compoziție substanțe minerale, celuloză, rezine. Frunzele sunt folosite în medicina naturistă pentru derivați flavonici, taninuri, derivați cumarinici, saponozide, vitamina C, a căror prezență este constatată de studiile de laborator. Florile folosite și ele în terapia pe bază de plante au cantități importante de derivați flavonici (cvercitrină, rutozid, camferol).

CE ŞI CUM FOLOSIM?

Părțile castanului sălbatic, folosite în medicina naturistă, se prepară sub formă de infuzie, decoct, tinctură, vin, pulbere și extracte uscate sau solubile. Acestea au adevărate proprietăți medicinale, cu efecte miraculoase asupra sistemului circulator, a bolilor vasculare. Ele înlătură dezechilibrele provocate de afecțiuni grave, precum accidente vasculare, tumori cancerigene, dar și cele provocate de hemoroizi sau varice.

LA CE ESTE BUN?

Proprietățile antiinflamatoare, astringente și antiedematoase ale castanului sunt foarte apreciate de fitoterapeuți. De aceea, antiinflamatoarele preparate prin macerarea plantei în ulei de măsline sunt indicate ca remediu pentru calmarea durerilor în caz de artrită reumatoidă. Băile terapeutice sunt indicate pentru bolnavii de reumatism, sciatică, hernie de disc și spondiloză. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obținută prin fierberea a 200 g de coajă maronie de castane în 2 litri de apă.

Extractul de castane intensifică fluxul sangvin. Castanele decojite, uscate și măcinate ascund nebănuite calități vindecătoare, prezentând proprietăți antiinflamatoare, vasodilatatoare, flebotonice, antiedematoase, anticoagulante și fluidizante sangvin, decongestive, hemostatice și antiexudative venoase.

Nu doar varicele se pot vindeca datorită acestei tincturi, ci și ulcerul varicos, flebitele, tromboflebitele, cât și hemoroizii sau edemele traumatice. De asemenea, ajută la creșterea tonusului capilarelor fragile și contribuie la vindecarea hematoamelor, a vânătăilor și a luxațiilor. Efectele escinei sunt amplificate în cazul asocierii cu vitamine din complexul B.

De veacuri, în medicina naturistă se consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor, în special pentru varice și un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi. Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea, cât și pentru a reduce febra.

Aceste proprietăți sunt datorate, în principal, conținutului de escină, cumarine și flavonoide. Cercetătorii francezi au demonstrat că escina pură acționează împotriva edemelor și a inflamațiilor, intensifică fluxul sangvin prin artere și vene, mărește rezistența la presiune a vaselor de sânge și scade permeabilitatea capilară. În plus, escina ameliorează crizele reumatice și durerile sciatice, spondiloza și hernia de disc. Un efect aparte s-a constatat ca fiind protejarea organismului împotriva acțiunii radicalilor liberi, implicați în bolile canceroase și cardiace.

În afecțiunile bucale, are efecte bune în afte și ulcerații la nivelul mucoaselor.

Scoarța de castan are proprietăți febrifuge, cu efecte benefice în tratamentul malariei, având capacitatea de a suplini chinina și piramidonul. De asemenea, s-au constatat efecte favorabile în tratarea hemoroizilor, a tromboflebitei, a varicelor și a unor afecțiuni dermatice. Sub formă de infuzie acționează contra diareei, în congestionarea ficatului și în tulburările de menopauză. Esculozida din scoarța ramurilor are proprietatea de a absorbi radiațiile ultraviolete de tip B, care pot provoca apariția eritemelor.

Extractele din flori și frunze acționează în oprirea hemoragiilor interne și în calmarea colicii intestinale. În uz extern, sunt eficiente în vindecarea diferitelor afecțiuni dermatice (răni, arsuri). Cataplasmele din faină de castane diminuează durerile reumatice. Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoză.

Tratamentele cu preparate din castane sălbatice se fac numai sub supravegherea medicului, nu sunt recomandate femeilor însărcinate și mamelor care alăptează, persoanelor care suferă de afecțiuni renale sau de ficat, persoanelor care se află în tratament cu coagulante.

O altă specie de castan sălbatic este Aesculus pavia L, o specie ornamentală ale cărei flori au nuanțe roșcate (Flores hippocastani rubri). De la această specie nu se folosesc fructele, fiind toxice în urma conținutului ridicat de acid cianhidric, potrivit site-ului farmacianaturala.com.