Reconfirmat printr-un vot majoritar în funcţia de preşedinte al PNL, Crin Antonescu a început încă de sâmbătă urcuşul spre funcţia supremă în stat. Deşi suntem în 2010 şi mai sunt patru ani până la viitorul scrutin prezindenţial, Antonescu se impune deja drept o figură populară, bine conturată, care va conta destul de mult pe viitor. Ieşirea din cursă a lui Traian Băsescu după al doilea mandat, existenţa unor lideri tineri şi destul de bine primiţi de populaţie în partidele de opoziţie ne arată un fapt. Antonescu şi Ponta pot să dea bătăi de cap celor care îşi fac planuri că preşedinţia va putea fi menţinută la PD-L. Dar lupta nu este nici pe departe câştigată din start, chiar dacă portocalii se gândesc încă de pe acum să-i lanseze în cursă pe Elena Udrea sau Emil Boc pentru prezidenţiale. Fiecare lucrează serios la notorietatea lui, apariţiile în media foarte numeroase sunt un argument în acest sens. Măsurile nepopulare şi insuficient gândite luate de actualul cabinet, ce au dus la falimentul a sute de mii de firme şi la şomaj apropiat de un milion de persoane, sunt argumente în defavoarea actualului prim ministru. Tocmai de aceea, în cercuri democrat liberale, se vorbeşte destul de serios despre candidatura blondei prezidenţiale. E suficient să o voteze toţi simpatizanţii PD-L şi automat şansele ei sunt destul de serioase, prin prisma partidului. Ştim bine că există şi o componentă mai puţin raţională în exprimarea votului uninominal pur, aşa cum este cel de la prezidenţiale. Nu toţi cei care votează sunt interesaţi de valoarea intrinsecă a candidatului ori de potenţialul său dovedit pentru modernizarea României. Frumuseţea, îndrăzneala dusă până la tupeu, succesul la public în prezentarea minciunii drept adevăr şi invers. Pornind numai de la aceste coordonate şi putem deja identifica potenţiali candidaţi fără valoare în sine, dar cu trecere la electorat. Revenind la numele amintite, liberalii au, din punctul meu de vedere, prima şansă pentru viitor. Crin Antonescu are deja experienţa unor alegeri unde a făcut o figură interesantă, adunând, pentru prima oară, două milioane de voturi pentru un candidat liberal. Asta îl califică deja pentru viitor. Victor Ponta are dezinvoltura necesară unei confruntări, stăpâneşte corect limba română (e un criteriu…), dar nu are suficientă experienţă. N-a fost pus niciodată într-o cursă directă, cu impact naţional. Poate va avea prilejul ca, în 2012, la parlamentare (dacă va rămâne preşedinte al PSD), să demonstreze că e un lider adevărat, chiar dacă are numai 38 de ani. Şansa candidatului stângii va depinde foarte mult de scorul obţinut peste doi ani. PSD este încă un partid care depinde foarte mult de accesul la resurse şi de forţă teritorială. Nu mai are un lider providenţial, cum a fost Ion Iliescu, care să adune milioane de voturi prin simpla sa apariţie. Dacă vor şti să fie vizibili şi foarte combativi ca lideri ai opoziţiei, dacă se vor opune abuzurilor şi derapajelor evidente ale puterii portocalii de azi, Antonescu şi Ponta îşi pot face deja câteva calcule prudente împreună, pentru guvernare din 2012. Congresele PSD si PNL s-au terminat. Atenţia se îndreaptă acum spre PD-L. Frământările evidente din acest partid-stat sunt ţinute sub capac prin ordinele venite de la Palatul Cotroceni. Recenta arestare a primarului Craiovei, zgubiliticul Antonie Solomon, este, potrivit informaţiilor mele, un exemplu al luptei sângeroase pentru acces la banul public ce se dă în interiorul PD-L. Până la congresul din toamnă, multe se vor mai întâmpla în formaţiunea portocalie. Creşterea exponenţială a grupării generalului Oprea, aflată la dispoziţia comandantului suprem, începe să deranjeze şi ea. E vizibil deja faptul că între ministrul Apărării şi ministrul de Interne, Traian Băsescu începe să-l prefere pe primul, deşi nu este un vechi şi credincios soldat al partidului, aşa cum se auto-defineşte Vasile Blaga. Cunoscându-i firea şi caracterul preşedintelui României, surprize de proporţii sunt oricând posibile în fostul partid de stânga, actual partid de dreapta. Vom trăi vremuri interesante. Cu politica, nu ne plictisim niciodată. Economia ne omoară…