Monarhia ca formă de guvernământ în care suveranitatea unui stat este reprezentată de o singură persoană suscită de sute de ani nu numai fascinație, ci și acceptarea societății care se lasă condusă de un simbol al tuturor calităților necesare atingerii binelui suprem. Regii sau reginele și suita lor ne înflăcărează imaginația prin stilul de viață în care se îmbină simboluri ale prerogativelor deținerii puterii și limitările unui om obișnuit.

PERIPEȚII PE PATRU ROȚI De o experiență de om obișnuit a avut parte, ieri, regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei, care a scăpat doar cu o sperietură dintr-un accident auto la Stockholm. Suveranul suedez și-a continuat ulterior drumul într-o altă mașină. ”A avut loc o coliziune cu o altă mașină care a intrat în coloana noastră. Regele este teafăr”, a declarat Annika Sonnerberg, purtătoarea de cuvânt a familiei regale, care se afla în același autovehicul. Accidentul s-a produs pe podul Nockeby din Stockholm, când regele, în vârstă de 68 de ani, era condus la aeroport pentru o vizită în nordul țării.

Într-o țară cu unele dintre cele mai sigure șosele din lume, accidentele auto în care sunt implicați regii sunt o tradiție veche. Un cartier din Stockholm, celebru pentru că acolo se află cel mai mare magazin Ikea din lume, poartă numele de Kungens Kurva, în traducere Curba Regelui, după ce, în anul 1946, o mașină care îl transporta pe regele Gustaf al V-lea a ajuns în șanț, din cauza unui viraj prea rapid făcut de șoferul său. Și orașul Norrkoping are un ”sens giratoriu al regelui”, după ce același Carl al XVI-lea Gustaf, la volanul unui BMW, a lovit o altă mașină, în anul 2005.

O PERSOANĂ CÂT O ȚARĂ ÎNTREAGĂ Și cel mai longeviv rege din lume, suveranul Thailandei, Bhumibol Adulyadej, s-a remarcat ieri, fiind anunțată ieșirea sa din spital, după nu mai puțin de cinci săptămâni petrecute la tratament pentru ameliorarea unei inflamații stomacale. Alături de regina Sirikit, regele în vârstă de 86 de ani a fost salutat de o mulțime entuziastă la revenirea la palat, ceea ce înseamnă, de fapt, reluarea oficială a atribuțiilor sale, deși nu a existat nicio limitare a prerogativelor sale.

Regele Bhumibol este un adevărat simbol al Thailandei, mai degrabă un arbitru de etică și moralitate, care menține un echilibru în viața politică a țării, nu de puține ori tumultoasă. În ciuda mai multor intervenții dure ale sale în evenimente din anii '70 și '90, regele Bhumibol are imaginea unui bătrânel cumsecade, care, cu multă răbdare și înțelepciune, dezamorsează crizele politice. În 2005, regele a intervenit pentru a înlătura dezordinea socială și politică generată de premierul Thaksin Shinawatra, împotriva căruia se ridicase până și armata, care amenința cu o intervenție în forță.

O MOARTE CUMPLITĂ Popularitatea capetelor încoronate are o mare tradiție. În opere literare, litografii sau picturi, prinții și regii din trecut ne oferă exemple de viață sau lecții de ținut minte. Printre cele mai populare personaje istorice este și regele Richard al III-lea. Ultimul monarh al Angliei din Casa de York a avut o moarte cumplită, pe câmpul de luptă, în bătălia de la Bosworth, care a însemnat și sfârșitul Războiului celor Două Roze, purtat pentru tronul Angliei, între Casa de York și Casa de Lancaster. În prezent, analiza scheletului lui Richard al III-lea a dezvăluit faptul că, până în momentul morții, regele a suferit cel puțin 11 răni pe câmpul de luptă, însă moartea a survenit în urma a nouă lovituri primite la cap, după ce și-a pierdut calul în luptă.

Luptele medievale erau sângeroase și brutale. Nouă dintre rănile suferite de regele Richard sunt localizate la cap, ceea ce demonstrează că acesta și-a pierdut coiful în timpul bătăliei de la Bosworth, împotriva lui Henry Tudor, de la 22 august 1485. Richard al III-lea a fost ultimul rege al Angliei care a murit în luptă. Sarah Hainsworth, profesor la Universitatea din Leicester și co-autoare a acestui studiu, a mai precizat că urmele rănilor suferite de Richard al III-lea confirmă izvoarele istorice care susțin că monarhul a luptat până în ultima clipă. ”Aceste lucruri nu ne spun nimic despre ce fel de rege era sau despre controversele legate de nepoții săi”, a susținut cercetătorul, făcând trimitere la faptul că Richard și-a ucis cei doi nepoți, pentru a-și proteja tronul.

De la descoperirea întâmplătoare a rămășițelor regelui sub o parcare din Leicester, în centrul Angliei, în 2012, oamenii de știință au realizat numeroase studii, inclusiv o examinare a coloanei sale vertebrale deformate din cauza scoliozei. În ultimul raport științific, publicat ieri, cercetătorii își prezintă concluziile cu privire la cauza morții lui Richard al III-lea și rănile suferite de acesta în ultima sa luptă. ”Spre sfârșit, Richard suferea probabil niște dureri atroce”, a precizat Sarah Hainsworth. Scheletul lui Richard prezintă urmele a 11 răni provocate de diferite arme, printre care pumnale, săbii și halebarde, sulițe cu vârful compus dintr-o lamă de topor și un cârlig folosite de pedestrași pentru a trage cavalerii de pe cai. Chiar dacă unele dintre rănile suferite de Richard erau tratabile de medicina vremii, era improbabil ca rivalii săi din Casa Lancaster să-i arate milă, a comentat și Steven Gunn, profesor de istorie la Universitatea Oxford, care nu a participat însă la acest studiu. ”Un rege fără tron și în viață era considerat o rușine”, a precizat acesta.