Actorii Teatrului pentru Copii şi Tineret au prezentat, ieri, micului public, spectacolul "Cenuşăreasa", în regia lui Daniel Stanciu. Îmbinînd mînuirea păpuşilor cu jocul de scenă, actorii Rovena Paraschivoi, Daniela Manolache, Clara Ghiuvelechian, Adrian Bădilă, Tiberiu Roşu, Daniel Minciună, Ion Ciolan, Claudia Zaharia, Lucian Zaharia şi Magda Nicola au oferit celor mici o reprezentaţie de calitate. Într-un interviu acordat cotidianului "Telegraf", actriţa Rovena Paraschivoi a vorbit despre abilitatea de a mînui o păpuşă, dar şi despre faptul că Teatrul pentru Copii este o alternativă la petrecerea timpului liber.

Reporter: De ce are nevoie un actor pentru a mînui cu dibăcie o păpuşă?

Rovena Paraschivoi: Îţi trebuie, în primul rînd, o foarte bună cunoştinţă tehnică. Actorul ar trebui să fie prezent chiar şi la procesul de confecţionare a păpuşii şi să dea indicaţii. Cel care mînuieşte pe scenă păpuşa lucrează cu un schelet, însă el ştie cum să-i dea "viaţă" acestuia. Eu nu sînt de acord cu faptul că păpuşa este o marionetă. Ea se mişcă, de fapt, cum vrea ea, nu cum vrei tu, ca actor.

Rep.: Ce implică un rol nou?

R.P.: Bucuria şi emoţia creării. Ulterior, după mai multe repetiţii, îţi dai seama dacă rolul respectiv te reprezintă. Problema este că, de foarte multe ori, sîntem catalogaţi şi ni se dau, de către regizori, roluri pe care le-am mai jucat, de fetiţă spre exemplu, şi pe care le stăpîneşti mai bine. Diversitatea este binevenită, mereu. Rolurile negative sînt mult mai ofertante decît cele pozitive.

Rep.: Pînă în prezent, aţi dat viaţă mai multor personaje. Aveţi un rol preferat?

R.P.: Cenuşăreasa, îmi este foarte drag acest rol. Ca spectacol, per total, îmi place foarte mult "Mica vrăjitoare".

Rep.: Vă mai aduceţi aminte de primul rol pe care l-aţi interpretat?

R.P.: Eu am început activitatea ca actor la Teatrul pentru Copii şi Tineret în anul 1990 şi am avut, atunci, marea şansă să lucrez cu regizorul Mona Chirilă. Primul rol pe care l-am jucat a fost iedul cel mic din "Capra cu trei iezi". Acel rol a rămas acolo, undeva, în sufletul meu ca o amintire frumoasă.

Rep.: Cît de important este rolul unui regizor în montarea unui spectacol?

R.P.: Foarte important. Trebuie să existe, întotdeauna, o relaţie de parteneriat între actor şi regizor.

Rep.: Care este rolul spectacolelor interactive?

R.P.: În acest gen de spectacole, copiii se implică direct. Prin faptul că există o comunicare propriu-zisă, nu doar vizuală, copiii devin actori. Prin spectacolele interactive, noi, actorii, le dezvoltăm imaginaţia.

Rep.: Pentru a putea juca în faţa unui copil trebuie să te simţi... copil?

R.P.: Trebuie să fii copil din toate punctele de vedere. Să fii copil în suflet şi să priveşti lumea prin ochii unui copil, care ia viaţa aşa cum este ea. Am avut o dată experienţa de a-i povesti unui copil de 12 ani despre Moş Crăciun şi să nu fiu crezută. Ei nu mai au răbdare să urmărească povestea şi au o bogată imaginaţie.