Sănătatea, în “mâinile” Guvernului şi Ministerului Sănătăţii

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Sănătatea, în “mâinile” Guvernului şi Ministerului Sănătăţii

Sănătate 24 August 2010 / 00:00 559 accesări

Răspunderea pentru calitatea şi siguranţa îngrijirilor medicale acordate în cadrul sistemelor de sănătate din fiecare ţară revine guvernului fiecărei ţări, prin Ministerul Sănătăţii (MS), în conformitate cu „Raportul OMS din anul 2000”, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Spitalelor din România (ASR). Potrivit comunicatului, acest raport enunţă clar rolul de “stewardship” al guvernului şi MS, precizându-se că “Guvernul trebuie să aibă întotdeauna cea mai mare responsabilitate pentru performanţa generală a sistemului sanitar al unei ţări, inclusiv calitatea şi siguranţa îngrijirilor medicale oferite de sistem, cuprinzând trei sarcini principale asumate de guvern şi agenţii săi, în primul rând de MS: elaborarea politicilor sanitare - definirea viziunii şi direcţiei strategice; exercitarea influenţei - inclusiv abordări ale reglementării şi generarea şi utilizarea informaţiilor”.

GUVERNUL ŞI MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AU OBLIGAŢIA DE A CREA ŞI FINANŢA STRUCTURILE CARE SĂ ASIGURE ACEST LUCRU (LEGATE DE INFRASTRUCTURA SISTEMULUI MEDICAL, ORGANIZARE, ÎNVĂŢĂMÂNT MEDICAL, CERCETARE, ETC.).

UE, prin Tratatul de la Maastricht, susţine aceste atribuţii ale fiecărei ţări (art. 152 şi 129), dar aceste atribuţii rămân în responsabilitatea deplină a statelor membre (organizarea şi furnizarea de servicii medicale), se mai arată în comunicatul semnat de dr. Mircea Olteanu, prim-vicepreşedinte al ASR. “În ţara noastră, mulţi miniştri ai sănătăţii au considerat că siguranţa pacienţilor intră în atribuţiile Colegiului Medicilor, deşi în unele documente oficiale s-a menţionat uneori că MS garantează calitatea îngrijirilor medicale. La un moment dat, a existat o direcţie în cadrul MS care, printre alte atribuţii, o avea şi pe aceea de Management al calităţii”, afirmă dr. Olteanu. Potrivit acestuia, în “Legea drepturilor pacienţilor” se menţionează că “pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale” (art. 2), dar “din păcate, nu au fost create structurile care să implementeze managementul calităţii în sistemul nostru de sănătate (asistenţa primară, secundară şi terţiară)”. Prim-vicepreşedintele ASR susţine necesitatea unei “Agenţii Naţionale pentru Calitatea Îngrijirilor Medicale şi Acreditare” al cărei scop este monitorizarea calităţii şi siguranţei îngrijirilor medicale acordate în sistemul nostru de sănătate şi introducerea acreditării tuturor organizaţiilor care oferă servicii medicale (asistenţa primară, secundară şi terţiară, publică sau privată). Referindu-se la recentul caz petrecut la Maternitatea Giuleşti, ASR consideră situaţia “revoltătoare”, apreciind că aceasta are drept cauză “erorile grave ale nenumăratelor tentative de restructurare a sistemului sanitar românesc”.



12