În fiecare an, la data de 27 iulie, credincioşii ortodocşi se adună în număr mare la Catedrala "Sfinţii Petru şi Pavel" din Constanţa, pentru a se închina cu evlavie moaştelor Sfîntului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Această sărbătoare închinată protectorului medicilor şi al bolnavilor este precedată de o mare procesiune religioasă pe străzile Constanţei şi reprezintă unul din cele mai mari praznice din timpul verii. Potrivit tradiţiei bisericeşti, Sfîntul Pantelimon a fost originar din cetatea Nicomediei şi a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu. Botezat cu numele de Pantoleon sau cel în toate puternic ca un leu, sfîntul a fost atras de învăţătura creştină. După moartea mamei sale, a început studiul filosofic, devenind ucenic al unui mare doctor al vremii. A fost botezat de preotul Ermolae cu numele de Pantelimon, ceea ce înseamnă cel cu totul milostiv. Reuşeşte să-l aducă la dreapta credinţă pe tatăl său, iar după moartea acestuia, îşi împarte toată averea săracilor. Deoarece nu primea plată pentru tratamentele pe care le-a efectuat, Pantelimon a fost numit "doctor fără de arginţi". Prin harul primit de la Dumnezeu, reuşeşte să vindece un orb din naştere. Din această cauză, este adus în faţa împăratului, i se cere lepădarea de credinţa adevărată, dar, ca un bun creştin, nu se lasă înspăimîntat de bătăile cumplite şi de foc. Văzînd că nu se leapădă de credinţă, împăratul a poruncit să fie aruncat în plumb topit, apoi în cuşca fiarelor. Maximian a decretat să fie ucis şi preotul Ermolae, însă Pantelimon tot nu a renunţat la dreapta credinţă. I s-a taiat capul, însă din acesta nu a curs sînge, ci lapte. Se mai spune că măslinul de care a fost legat Pantelimon a rodit. Credincioşi au scos din cenuşă trupul neatins de foc al Sfîntului Pantelimon şi l-au îngropat cu mare cinste în anul 303 după Hristos.