Sculpturi create de Gheorghe Anghel, expuse la Muzeul de Artă

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Sculpturi create de Gheorghe Anghel, expuse la Muzeul de Artă

Cultură 21 Noiembrie 2007 / 00:00 1656 accesări

Muzeul de Artă din Constanţa dispune de un patrimoniu variat, care cuprinde opere de artă create de artişti plastici importanţi din perioada modernă şi contemporană. O caracteristică aparte a patrimoniului instituţiei muzeale de la malul mării o reprezintă raportul echilibrat între lucrările de pictură şi cele de sculptură. Vizitatorii muzeului constănţean pot învăţa istoria artei româneşti admirînd tablourile sau sculpturile expuse, printre acestea numărîndu-se şi creaţii semnate de Gheorghe Anghel, cum ar fi: „Cap de femeie”, „Portret de copil”, „Victorie” şi „Portret (Adina Paula Moscu)”. Dintre acestea se remarcă sculptura „Portretul pictorului Theodor Pallady”, în care autorul a reuşit să redea expresivitatea şi spiritualitatea fizionomiei artistului. De asemenea, sculptorul a revenit asupra acestei lucrări în diferite viziuni şi tehnici, bi şi tridimensionale.

Gheorghe Anghel (1904 - 1966) a frecventat sporadic Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, unde a studiat la clasa profesorului Dimitrie Paciurea, de asemenea, a frecventat, în perioada 1924 – 1937, Şcoala de Arte Frumoase. În anul 1945 a realizat bustul lui George Enescu, iar 13 ani mai tîrziu, a creat bustul monumental al poetului Mihai Eminescu de la Botoşani. Printre sculpturile care poartă semnătura plasticianului Gheorghe Anghel se numără şi bustul savantului Emil Racoviţă (1964). Artistul plastic a fost răsplătit, de-a lungul carierei, cu premii importante, cum ar fi titlul de Maestru emerit al artei şi titlul de Artist al poporului. „Capodoperele lui Anghel înseamnă drumul unei mari jertfe. Aşa s-au născut aceste opere pure, din flăcările unui rug necruţător, dintr-o acuitate a simţirii care transformă frumuseţea aproape într-o expiaţie: astfel au cristalizat în aceste bronzuri, tăcerea şi visul, tăcerea astrală şi fiinţa impalpabilă a gîndurilor...”, scrie criticul Dan Hăulică în lucrarea „Gheorghe Anghel”, apărută la editura „Meridiane, în anul 1966, la Bucureşti.



12