Urmaşii lui Octavian Paizs, condamnat la patru ani de închisoare în cazul unui fost maior de miliţie ucis în decembrie 1989 de manifestanţii împotriva regimului condus de Nicolae Ceauşescu, au dat în judecată statul român la CEDO, solicitând daune morale de 30.000 de euro. Avocatul Kincses Elod, angajat de cei trei urmaşi ai lui Octavian Paizs, a declarat ieri, într-o conferinţă de presă, că, în timpul procesului în urma căruia Octavian Paizs a fost condamnat la patru ani de închisoare în cazul maiorului de miliţie Aurel Agache, ucis de manifestanţi în decembrie 1989, la Târgu Secuiesc, au fost administrate doar declaraţii date de martori în faza urmăririi penale, iar instanţa nu a reţinut că una dintre acestea - potrivit căreia Paizs ar fi fost văzut lângă o maşină a Salvării din care a fost scos Agache - a fost retractată. Mai mult, potrivit lui Kincses, CEDO a fost sesizată iniţial de mai mulţi condamnaţi în acest caz. În 27 septembrie 2007, Curtea a stabilit că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să judece revizuirea numai în cazul lui Octavian Paizs, dispunând, în octombrie 2013, încetarea procesului, pe motiv că faptele s-au prescris, a precizat Kincses, care a apreciat că astfel a fost menţinută, de fapt, sentinţa de condamnare. "Am atacat la CEDO hotărârea Înaltei Curţi, considerând că din nou a fost încălcată Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, prin condamnarea acestui om nevinovat. Dorim ca statul român să fie obligat la despăgubiri, pentru că s-a ajuns la această condamnare nedreaptă. În continuare se camuflează adevărul, anume că acele cercetări nu au fost perfecte, fiindcă a existat atmosfera de atunci. Plus că, într-adevăr, stabilirea vinovăţiei, atunci când acţionează asupra victimei zeci de oameni, este o problemă foarte dificilă. (...) În acţiunea declanşată la CEDO am solicitat obligarea statului român la plata sumei de 30.000 de euro, cu titlul de despăgubiri, pentru daunele morale cauzate", a spus Kincses.

SCURT ISTORIC În 22 decembrie 1989, maiorul de miliţie Aurel Agache (53 de ani) a fost ucis, în faţa sediului Comitetului de Partid din Târgu Secuiesc, de către un grup de persoane care ieşiseră în stradă pentru a manifesta împotriva regimului comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu. Cercetările făcute la solicitarea familiei ofiţerului au dus la identificarea a şase dintre agresori, care, potrivit anchetatorilor, l-au bătut pe Agache. Procurorii au încetat cercetarea penală în cazul unuia dintre agresori, Şandor Istvan Kanabe, care şi-a pierdut viaţa într-un accident de circulaţie produs în 1990. În 26 martie 2001, Curtea Supremă de Justiţie i-a condamnat pe ceilalţi cinci bărbaţi din Târgu Secuiesc la pedepse cuprinse între trei şi şapte ani de închisoare, pentru că l-au omorât în bătaie pe maiorul de miliţie, în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Astfel, Filip Orban a fost condamnat la şapte ani de închisoare, Dezideriu Hrjja şi Octavian Paizs la câte patru ani de închisoare, iar Anton Reiner şi Ioan Konrad la câte trei ani de închisoare, pentru lovituri cauzatoare de moarte. În 20 martie 2002, fostul preşedinte Ion Iliescu a graţiat restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea pronunţată în cazul lui Dezideriu Hrjja, a cărui sănătate era precară la acel moment. În 2011, CEDO a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil în cazul reclamat de fiul fostului maior de miliţie, condamnând statul român la plata unor daune morale de 4.800 de euro şi 650 de euro daune materiale, anunţa Aurel Dionisie Agache, unul dintre fiii fostului maior.

Pe site-ul CEDO nu era menţionată valoarea despăgubirilor, însă se preciza că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu au fost puse în executare hotărârile judecătoreşti date de instanţe în favoarea reclamantului, respectiv Aurel Dionisie Agache. Potrivit acestuia, Curtea a notat că, în speţă, reclamantul a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă, în 26 martie 2001, prin care se dispune persoanelor private să îi plătească despăgubiri pentru uciderea tatălui său, doi dintre condamnaţi trăind în Ungaria. În 26 iulie 2001, reclamantul a început procedura de executare în faţa autorităţilor române. Cu toate acestea, abia în cursul anului 2009 autorităţile române au completat dosarul depus la autorităţile ungare în cadrul procedurii de executare. Curtea a constatat întârzieri repetate în transmiterea de corespondenţă imputabile autorităţilor române, ca urmare a procedurilor care au durat cel puţin şapte ani şi jumătate.

De asemenea, Curtea a luat în considerare contextul socio-politic de după 1989, respectiv schimbarea regimului comunist şi ostilitatea populaţiei faţă de administraţia fostului regim, însă a considerat că nu se justifică procedura de lungă durată şi inactivitatea autorităţilor. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care soţia şi cei cinci copii ai lui Aurel Agache s-au adresat Curţii de la Strasbourg, solicitând despăgubiri. Cinci membri ai familiei Agache au cerut suma de 555.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, 175.000 de euro drept prejudiciu material şi 3.500 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată, iar una dintre reclamante a solicitat suma de 10.000 de euro. Curtea Europeană le-a acordat, în total, 25.000 de euro reclamanţilor, drept prejudiciu moral, şi 1.000 de euro pentru cheltuieli de judecată.