Prefectul Constanţei, Dănuţ Culeţu, a anunţat, ieri, printr-un comunicat de presă, emis înainte de o comunicare oficială către Consiliul Judeţean Constanţa (CJC), că a solicitat anularea Hotărîrii CJC nr 131/2007, care are ca obiect înfiinţarea Teatrului de Stat Constanţa. Ca argumente pentru această solicitare, prefectul a amintit nerespectarea Legii nr. 52/2003, privind transparenţa decizională în administraţia publică, în sensul că „în cadrul de elaborare a proiectelor de acte normative”, „autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l trasmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Totodată, prefectura susţine că în documentaţia hotărîrii, transmisă Instituţiei Prefectului, există rapoarte ale comisiilor de specialitate nesemnate de emitenţi. Preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu, i-a răspuns prefectului printr-un comunicat care îi desfiinţează afirmaţiile, document pe care îl redăm integral:

"“Căldură mare, monşer”, ar fi spus maestrul Caragiale, dacă ar fi fost martorul isteriei de care dă dovadă ocupantul funcţiei de prefect al judeţului Constanţa, domnul Dănuţ Culeţu. În aceste zile, în care asupra judeţului Constanţa a coborît iadul secetei şi al caniculei, în care cea mai importantă sarcină a autorităţilor locale şi centrale o reprezintă evitarea pierderilor de vieţi omeneşti, acum cînd confraţi de-ai noştri şi-au pierdut viaţa într-un accident stupid în drumul spre un loc care le permitea asigurarea unui trai mai bun familiilor acestora, domnul prefect, Dănuţ Culeţu, are probleme mai importante, precum “războiul sfînt” împotriva Consiliului Judeţean Constanţa. Aşa că, precum îi stă bine unui „sfînt războinic”, îndrumat de visele unui somn neliniştit de caniculă (sau oare, inspiraţia să aibă şi un nume, întîmplător Stelian Duţu, un alt „neobosit războinic”), domnul Dănuţ Culeţu a găsit de cuviinţă să ignore problemele arzătoare (în ambele sensuri ale cuvîntului) şi să se dea în stambă, fălindu-se în faţa presei că a mai făcut o faptă bună solicitînd anularea unei Hotărîri a Consiliului Judeţean Constanţa. De fapt, conspirantul Dănuţ Culeţu a pus cap la cap o serie de inexactităţi şi elucubraţii alcătuind un aşa-zis comunicat de presă pe care l-a transmis jurnaliştilor în dimineaţa zilei de vineri, destăinuindu-se acestora că a descoperit, după multă trudă şi transpiraţie (de la caniculă, nu de la gîndit), dovada nerespectării legilor şi, ca urmare, “a solicitat anularea Hotărîrii nr. 131/2007, care are ca obiect înfiinţarea Teatrului de Stat Constanţa”. Exact ca japonezii în al doilea război mondial, care întîi au atacat Pearl Harbour şi apoi au declarat război, Dănuţ Culeţu anunţă presa pe la ora 10 „trecute fix” că solicită anularea, dar uită să transmite “docomentul” la Consiliul Judeţean Constanţa, act care a fost primit de CJC abia la ora 11:13:43...

Penibilul Comunicat de presă emanat de Dănuţ Culeţu constă în faptul că, oricum ai amesteca cele 414 cuvinte, autorul excelează numai şi numai în eroare şi intenţii răuvoitoare. Zice onorabilul Dănuţ Culeţu că nu s-a făcut publicitatea necesară Hotărîrii nr 131 a CJC privind înfiinţarea Teatrului de Stat, combinînd uitarea cu neştiinţa. Probabil că temperaturile extreme i-au afectat exact neuronul responsabil cu memorarea Deciziei civile nr. 79 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă şi irevocabilă, act care a stat la baza desfiinţării Teatrului Naţional şi (urmare logică pentru noi, dar nu şi pentru Dănuţ Culeţu) a înfiinţării Teatrului de Stat. Răspunsul este: ba s-a făcut, şi pe site, a ştiut toată lumea, a fost afişat (la intrarea pălmaşilor din Consiliu, nu la cea cu pompoane de la Prefectură). Mai zice onorabilul că rapoartele comisiilor de specialitate nu sînt semnate. Acelaşi răspuns: sînt semnate!!! Conform prevederilor legale, către Instituţia prefectului se transmit Hotărîrile de Consiliu Judeţean şi, la cerere, rapoartele Comisiilor de specialitate. Rapoartele (nesemnate) la care onorabilul face vorbire sînt cele scanate şi afişate pe site-ul instituţiei noastre şi au fost postate înainte de şedinţele comisiilor, spre ştiinţă şi documentare. Numai o judecată afectată de caniculă poate să îşi închipuie că un Consiliu Judeţean întrunit în plen ar aproba o Hotărîre dacă membrii Comisiilor nu ar fi fost de acord cu proiectul şi nu ar fi avizat favorabil în prealabil.

Cireaşa de pe tort o reprezintă afirmaţia conform căreia: “în paralel, fără a dispune desfiinţarea Teatrului Naţional Constanţa, Consiliul Judeţean a hotărît înfiinţarea unui alt teatru, sub denumirea Teatrul de Stat Constanţa”. Stupefiantă afirmaţie, care denotă carenţe de logică, aritmetică şi multe alte lucruri pe care le considerăm aprioric a fi stăpînite de o persoană care ocupă funcţia de prefect. Să începem cu începutul: 130 este mai mic decît 131, iar numerotarea Hotărîrilor de Consiliu se face cronologic, în ordine crescătoare, în baza 10 de numerotaţie (vezi cursurile de aritmetică din clasele I - IV). 130 este numărul Hotărîrii de Consiliu Judeţean prin care încetează activitatea Teatrului Naţional Constanţa, act existent pe site-ul Consiliului Judeţean Constanţa. Cu speranţa că nu ne trebuie o tablă şi cretă, îi facem domnului Dănuţ Culeţu următorul desen: cu Hotărîrea nr 130 am desfiinţat TNC, iar cu Hotărîrea nr 131 am înfiinţat Teatrul de Stat. Logica elementară ne spune că ceva desfiinţat nu există, deci nu au cum să existe două teatre...

Cît despre insinuarea că există o persoană care ocupă nelegal funcţia de director (nu mai nominalizăm pentru a nu afecta această persoană de bună credinţă), îi recomandăm domnului Dănuţ Culeţu, ca lectură obligatorie pe vreme caniculară, art. nr 1 alin. 3 din HCJ 131, care aprobă numirea respectivei persoane „în funcţia de director al Teatrului de Stat pînă la organizarea concursului”. Dacă onorabilul şi-ar aprofunda documentarea, ar afla că există deja un concurs în derulare, că există o demisie a persoanei, că judeţul are nevoie de ajutor în aceste zile, nu de scandaluri în presă, că avem familii îndoliate pe care trebuie să le sprijinim şi multe alte lucruri care ni se par fireşti, nouă celor care ne pasă de cei ce ne-au ales.”