Vă promit că mă voi strădui să nu mai iau niciodată în serios Cabinetul Boc, până la finalul mandatului său ori până când, indiferent de circumstanţe, îşi va afla sfârşitul politic, deşi trebuie să recunosc că este foarte greu să-ţi păstrezi simţul umorului faţă de un guvern ale cărui măsuri ne afectează rău de tot, un guvern ce a ridicat incompetenţa la rang de virtute şi a dus iresponsabilitatea până pe culmile absurdului! Iar creierul negru, eminenţa portocalie care conduce din umbră această „echipă” de amatori, s-a transformat, prin legile pe care le impune românilor, într-un veritabil „Murphy politic”... Aşadar, în ţara lui Murphy s-a votat Legea pensiilor conform principiului „locul unde stai depinde de locul în care te afli” şi se pregăteşte impozitarea tuturor acestor venituri mai mari decât un anumit plafon de „supravieţuire” după principiul „ceea ce începe rău se termină şi mai rău”. În aceeaşi ţară, mamelor li s-a scurtat cu un an concediul maternal făcându-se recurs la legea „mai bine nu te naşti dacă nu poţi să-ţi alegi singur soarta”. În ţara în care, cel puţin anul trecut, trenurile au totalizat întârzieri de peste patru zile, a fost adoptat un nou buget de „dezvoltare” pentru anul viitor, în condiţiile în care încă nu a fost votată legea unitară a salariilor, ceea ce înseamnă că s-a aplicat principiul universal valabil inventat de Murphy, anume „orice survine uneori”! Ţara se numeşte România, iar pe Murphy arătaţi-l voi cu degetul...