Filmografia actriţei Clara Vodă acoperă scurtmetraje şi lungmetraje, dar o regăsim şi în producţiile de televiziune „Lombarzilor 8“ sau „La urgenţă”. Forţa sa interpretativă în roluri mici, precum cel al doctorului Gina Filip din „Moartea domnului Lăzărescu”, în regia lui Cristi Puiu, fie în personaje secundare, dar care declanşează intriga întregului film, precum cel al mamei din „Eu vreau să fluier, fluier”, în regia lui Florin Şerban, a fost remarcată şi peste graniţele României. În aprilie, la premiera de la Constanţa a lungmetrajului „Domestic”, semnat de Adrian Sitaru, Clara Vodă a venit imediat ce a terminat filmările la co-producţia „Anochece en la India / Noaptea vine în India”. În acest road-movie, filmat în Spania şi India, actriţa a avut primul său rol principal. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, din care publicăm, astăzi, cea de-a doua parte, Clara Vodă a vorbit despre pasiunea sa pentru teatru şi film, mărturisind că nu s-a simţit niciodată atrasă de televiziune.

Reporter (R.): Cum v-aţi echilibrat cariera între teatru şi film?

Clara Vodă (C.V.) Meseria este aceeaşi, trebuie să o faci cu aceeaşi sinceritate. La un moment dat, m-a întrebat cineva ce îmi place mai mult, teatrul sau filmul. Am fost îndrăgostită de teatru, dar am făcut meseria aceasta pentru film, recunosc. Teatrul m-a ajutat, însă, foarte mult. La debut, eşti ca un atlet. Dacă nu îţi faci antrenamentul în teatru, nu alergi la Olimpiadă. Şi Olimpiada pentru mine înseamnă filmul. Pentru că în teatru, de fapt, ai timp să lucrezi tu cu tine. În film, totul este altfel, totul se întâmplă repede. Trebuie să fii 100% prezent, o oră, cinci minute. Concentrarea e alta. În teatru mai ai timp. Chiar dacă greşeşti un spectacol, îţi dai seama ce ai greşit şi, la următorul, încerci să repari. Eu m-am descoperit mult mai bine în ritmul de film, dar recunosc că teatrul este o mare şcoală pentru un actor, cea mai importantă.

R.: Şi unde plasaţi televiziunea?

C.V.: Nu am fost niciodată îndrăgostită de televiziune, ca să fiu sinceră. E partea meseriei de care am fost cel mai puţin legată. Recunosc că îşi are valoarea ei. Publicitatea ţi-o faci prin intermediul televiziunii. Aceasta este realitatea, nu trebuie să ne minţim. Serialele la care am lucrat le-am luat ca pe o experienţă. În tot ceea ce am făcut pentru televiziune, am încercat să fac la fel de bine ca şi cum aş fi jucat în teatru sau în film. Nu am făcut rabat. Contează absolut tot ce faci. Ştiu că undeva, în faţa televizorului, este un om care se uită şi te judecă. Şi nu e bine să-l dezamăgeşti.

R.: Cum gestionaţi expunerea personală şi pe cea mediatică?

C.V.: În tot ceea ce am făcut, am încercat să păstrez un echilibru. Am încercat să nu mă iau niciodată în serios şi să nu mă cred vedetă. Pentru că atunci pierzi foarte mult. Am încercat să fiu un om normal, o mamă normală, o soţie normală. Practic, de aici îmi iau seva. În ceea ce priveşte expunerea mediatică, aceasta vine oricum. În momentul în care un actor începe să devină preocupat foarte mult de aceste lucruri, cred că îşi pierde din substanţă, din adevărul fiinţei sale. Depinde de ce faci această meserie şi pentru ce o faci. Dacă vrei să fii o vedetă, nu îţi mai pui astfel problema. Faci orice ca să străluceşti. Dacă vrei să fii un actor bun, îţi dai seama că poţi să şi ratezi, poţi să ai roluri care pur şi simplu nu îţi ies şi nu ai ce să faci. Ori un actor care îşi doreşte doar să fie vedetă, întotdeauna, cred că alege calea facilă, iar eu m-am ferit.