Ce repede lăsăm oamenii să-şi trăiască dramele singuri! În urmă cu doar câteva zile, o mamă a fost arestată pentru acuzaţia de răpire a propriului copil! Ne-am oripilat vreo câteva ore pe la TV, am făcut o mică alianţă online de susţinere şi de protest şi gata... Doar că această mamă îşi trăieşte în continuare drama în arest, iar acel copil trăieşte aceste zile fără mamă, iar noi... am uitat! Normal, doar aveam ştiri mai proaspete despre Marian Munteanu...!

În urmă cu doar câteva luni am scris un articol (http://www.telegrafonline.ro/confuzius--fiat-justitia-et-pereat-mundus) şi am atins subiectul unei viitoare mame (gravidă în luna a opta), arestată şi aproape să îşi nască pruncul în arest. Divinitatea cred că a ajutat-o şi până la urmă a fost eliberată înainte să nască! Am spus atunci că nu e normal, că ne-am pierdut şi fărâma de umanism, atât noi, dar mai ales judecătorii. Acum ar trebui să repet, mai ales că procurorul general a spus că nici măcar procurorul de caz nu a cerut măsura arestului preventiv. Poate că o fi grav că mama şi-a luat copilul acasă şi nu înţeleg eu, dar înţeleg sigur că este MULT mai grav că acel copil e acum SINGUR! Şi probabil se întreabă ce dreptate e aceea care îţi ia mama de lângă tine petru că... te iubeşte. Nu cred că generaţia aceasta de judecători mai poate fi salvată! E clar că sistemul e greşit şi că e populat de indivizi şi nu de oameni şi că trebuie să facem ceva, dar până atunci să vedem câteva cazuri.

Avem situaţia viitoarei mame care practic era obligată să nască în arest, iar copilul, persoana nevinovată, să vadă lumina zilei în arest! Acest copil urmează să fie generaţia viitoare. Cum credeţi că va creşte acest copil cu gândul la valorile esenţiale ale societăţii?

Avem situaţia mamei “răpitoare” de copii, iar copilul acesteia e lăsat singur pentru că mama lui l-a salvat de tatăl violent! Cum credeţi că va creşte acest copil cu gândul la valorile esenţiale ale societăţii?

Avem situaţia familiei româno-norvegiene din ţara super-dezvoltată Norvegia, unde copii au fost lăsaţi fără părinţi, despărţiţi şi daţi în diverse familii-surogat pentru motivul că părinţii “îi îndoctrinau” religios. Cum credeţi că vor creşte aceşti copii în familii străine cu gândul la valorile esenţiale ale societăţii?

Sunt doar câteva exemple publice despre noua generaţie care va începe să crească şi care în 25-30 de ani va munci cu gândul la noi, cei care atunci vom fi bătrâni, şi pe care ne vom baza şi sprijini. Dacă acestea sunt exemplele pe care le dăm noi lor acum, atunci cu siguranţă viitorul e sumbru. Şi trist! Pare a fi un viitor nu al dreptăţii şi echităţii, ci unul al însingurării şi lipsei de sentimente. Unul al legilor absurde şi al unor valori strâmbe. Ce valoare pot să mai aibă familia, dreptatea sau echitatea? Legile trebuie să fie în primul rând profund morale, deziderat de care se pare că ne depărtăm în paşi repezi noi toţi, ca umanitate, şi cei din România, şi cei din Canada, şi cei din Norvegia. Ce ne mai rămâne în viaţă? În fiecare zi citesc pe internet diverse postări sau e-mailuri despre cum e să fim mai buni, cum trebuie să învăţăm că familia e importantă, că iubirea e frumoasă, că religiile sunt curate, dar în realitate facem legi absurde!

Nu clasa politică e de vină pentru toate acestea. Nu cred că mai e cazul să-i găsim iar vinovaţi pe cei din politică. Nici măcar Justiţia asta strâmbă care se tot face fără niciun sens! Noi toţi am uitat ce e important în viaţă şi cum trebuie să ne facem viaţa. Avem sentimente pentru o zi, suntem puţin umani şi empatici, iar apoi îi lăsăm singuri pe oamenii loviţi - culmea, de noi ca societate (pentru că Justiţia se justifică pentru societate) - să se descurce. Rezultatele le decontăm în timp. Poate că, de fapt, şi ce se întâmplă acum este rezultatul a ceva ce s-a întâmplat în trecut, în urmă cu 25 de ani, şi nimeni nu a ştiut să tragă un semnal! Sociologi şi psihologi cu miile, formatori de opinie, cercetători şi oameni de ştiinţă nu sunt interesaţi de realitatea de lângă noi şi de consecinţele ei.

Mai spun o dată, şi de câte ori trebuie, că dictonul „Fiat justitia et pereat mundus“ este o expresie care satirizează sistemul de justiţie şi modul de a aplica legile. Când vom înţelege? Nu arestând oamenii, nu făcând legi stupide vom avea o societate mai civilizată şi mai educată! Şcoala, familia, educaţia, cultura, religia sunt pilonii formării unui OM şi a unei societăţi! Din păcate, suntem din ce în ce mai departe de valorile umaniste şi tot mai aproape de... uitare. De uitarea propriei umanităţi!