N-am de gînd să recapitulez aici toate variantele de alianţe care s-au vînturat prin presă în ultimele zile. Le cunoaşteţi deja ori, dacă nu le ştiţi, le puteţi ghici foarte uşor.Nu sînt decît patru partide mari şi late, plus cele cîteva mandate ale minorităţilor etnice, altele decît cea maghiară, care pot forma o majoritate parlamentară. Dar să nu vă lăsaţi păcăliţi de ideea că viitorul guvern va semăna leit cu oricare majoritate formată… Jocurile de culise sînt mult mai complicate decît se vede cu ochiul liber!

Pînă una, alta, am păţit-o ca în 2004, dacă nu chiar mai caraghios. Alianţa PSD+PC s-a crezut din nou învingătoare, dar victoria îi este contestată de PD-L la milimetru. Faţă de alegerile de acum patru ani, cînd Alianţa DA avea un fotoliu de parlamentar în plus, după ce Băsescu a ales „soluţia imorală”, îndepărtînd fostul PUR din coaliţia cu PSD, acum, PD-L-ul are trei mandate uninominale mai mult decît adversarii săi politici, deşi nu sînt încă lămurit în ce fel mai poate redistribuirea voturilor să schimbe această situaţie. De fapt, sincer să fiu, nici nu înţeleg dacă, în clipa în care scriu aceste rînduri, nu cumva redistribuirea s-a făcut deja… Aceasta este prima mare capcană a legii votului uninominal, schimbată de liberali pe ultima sută de metri, prin ordonanţă de urgenţă. Cum naiba să cîştigi alegerile, aritmetic vorbind, adică să ai cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, dar să dispui de mai puţine mandate în Parlament? Dacă nouă, gazetarilor, ca şi populaţiei urbane, în general, ne vine greu să înţelegem chestia asta, vă daţi seama ce bulibăşeală este în mintea oamenilor de la ţară, care sînt mult mai puţin informaţi!

Această situaţie confuză îi convine de minune lui Traian Băsescu. Parcă îl văd stînd la Cotroceni şi frecîndu-şi mîinile cu înfrigurare, în aşteptarea momentului în care va arunca nisip în ochii electoratului, după care va începe să manipuleze politicienii sau partidele, ca un păpuşar machiavelic… Culmea ironiei este că, pentru prima oară, după 18 ani, i-am dat dreptate lui Ion Iliescu, atunci cînd, întrebat de un reporter ce importanţă ar avea pentru PSD clasarea pe primul sau al doilea loc, a răspuns „nici una”! Enigmele viitorului guvern se vor dezlega departe de ochii presei şi cei care vor ajunge să guverneze în următorul mandat parlamentar sau legislativ, cum vreţi să-i spuneţi, abia aceia se vor putea numi cîştigătorii alegerilor, în pofida faptului că ar fi fost clasaţi fie şi pe locul 14, să zicem, chiar dacă aşa ceva nu există…

Situaţia caraghioasă, cum spuneam şi la început, cu mult mai caraghioasă chiar, decît în 2004, în care se află toţi actorii politici ai momentului, este cît se poate de balcanică, dacă nu chiar caragialescă de-a binelea. Dacă vor ţine morţiş să ajungă la guvernare, unii vor trebui să pupe acolo unde au scuipat, iar alţii vor funcţiona după principiul „ Pupat Piaţa Independenţei”… Cred că partidul care va rămîne în opoziţie în următorii patru ani nu va fi, obligatoriu, cel fraier, ci acela care va face dovada clară că nu se cramponează de ciolanul puterii. Să vedem!