Începutul săptămânii a fost marcat de apariția la Bruxelles a raportului privind starea anuală a justiției românești, raport materializat prin prisma Mecanismului de Cooperare și Verificare, cunoscut îndeobște sub acronimul de MCV. Nu mi-am propus să intru în disecarea propriu-zisă a raportului, care este un document întocmit 100% în baza opiniilor furnizate de acea parte a politicului românesc unde justiția, controlul acesteia și activitatea în politică a Serviciilor Secrete constituie armă politică. Nici nu ar fi ceva de discutat. Publicații specializate au pus cum trebuie accentul pe punctele raportului, un raport menit să devină leitmotiv al campaniilor politice și nicidecum pentru a urmări scopul declarat - monitorizarea obiectivelor și progreselor atinse de justiția românească.

Aș vrea, mai degrabă, să privim contextul în care europenii cu „munci de răspundere” la Bruxelles livrează acest document, care are câteva elemente specifice. Un document în care ni se spune că secția specială de cercetare a magistraților pune presiune pe decizia magistraților și ar trebui desființată. Această secție specială exista și înainte de declanșarea războiului din jurul ei, era în cadrul DNA, sub conducerea șefului DNA Laura Codruța Kovesi. Cu alte cuvinte, atâta timp cât instituția era în subordinea DNA era bună, iar acum, când este în directa subordine a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru că nu mai poate fi atât de ușor controlată, este dăunătoare justiției?!

Apoi, aceeași subiectivitate și în abordarea problemei protocoalelor de colaborare dintre serviciile secrete și parchete. Actualul MCV ne spune că sunt bune și că denunțarea lor este o greșeală. Nu contează că în orice stat democratic amestecul Serviciilor Secrete este absolut interzis în politică ori justiție, sub orice formă. În România merge, căci pe această structură se sprijină actorii politici care sunt pe placul Bruxelles-ului.

În fine, de fapt altceva doream să scot în evidență. Raportul MCV a fost dat publicității cu circa o lună de zile mai devreme și el se constituie un real material de propagandă pentru campania electorală prezidențială. Documentul dorește să îi ofere un punct de sprijin discursului electoral a lui Klaus Iohannis, care a început să „patineze” din momentul în care PSD-ul trebuie să plece de la guvernare. Că Iohannis este favoritul grupului popular european, controlat de Germania, nu este o noutate. O noutate este faptul că PSD a pierdut și primul examen european serios de după 26 mai. Reprezentanții PSD în Parlamentul European se dovedesc a fi una dintre cele mai slabe garnituri de reprezentanți din 2007 încoace.

Dacă în anii anteriori, reprezentanți precum Norica Nicolai ori Renatte Weber, reprezentanți ALDE, în grupul liberal din Parlamentul European, ori fostul ministru al justiției Tudorel Toader în Comisia JAI reușeau să impună corectarea raportului, reușeau să coaguleze împreună cu europarlamentarii PSD grupuri politice vocale, care sancționau și corectau abaterile politice din raport și reușeau chiar în plenul forului european să le aducă la cunoștință europenilor obiecțiunile, acum, din partea aleșilor, am asistat doar la simple relatări și indignări pe FB, ori intervenții pe la emisiunile de știri, în care subliniau neregulile. Vitejie arătată după război. Dragi europarlamentari social democrați, aleși pentru a reprezenta un anume curent politic în forurile bruxelleze, sunteți aleși acolo pentru a susține punctele de vedere ale celor care v-au ales și nu pentru relatări de presă, ori FB, mai mult sau mai puțin inspirate.

Am înțeles și noi că MCV-ul este o armă politică folosită la vremea ei de Macovei, iar acum de succesorii Siegfried Mureșan, ori Rareș Bogdan, scopul fiind acela de a-și impune politicile și de a-l susține electoral pe Klaus Iohannis, dar cei care v-au votat ar fi așteptat o opoziție nu doar narativă la acest raport.

Dincolo de aceste anomalii „europene”, într-o Uniune Europeană clădită pe principii corecte, dar ignorate de aproape toată lumea, poate nu ar fi rău să ne gândim că viitorul președinte este cheia reprezentării noastre în Europa. Consiliul European este de departe organismul cel mai influent în modelarea politicilor europene. Ultimii cinci ani au fost marcați de un Klaus Iohannis pus la dispoziția liniei politice impuse de popularii europeni controlați de Angela Merkel. Klaus Iohannis a fost și este „Yes man”-ul perfect și de aceea se bucură de tot sprijinul celor care domină Uniunea Europeană în acest moment. De la summit-ul informal organizat la Sibiu în luna mai și până la Raportul MCV de azi, toate sunt mișcări de propagandă menite să îl ajute în îndeplinirea scopului personal - încă 5 ani la Cotroceni. Greu de crezut că Viorica Dăncilă îl poate opri pe Klaus Iohannis. Și dacă îl va opri, probabil politicile europene și aprecierile în defavoarea României vor continua, pentru că Viorica Dăncilă a îmbrățișat, ca tot PSD-ul, inclusiv trimișii lor în Parlamentul European, o politică de non combat cu cei care pun România la colț. În acest context, singura șansă de a schimba paradigma reprezentării noastre europene pare a fi rămas Mircea Diaconu. Cu destulă experiență europeană, prin prisma mandatului de europarlamentar câștigat independent, Mircea Diaconu pare personajul ce dorește și poate să îi reprezinte pe acei români frustrați și nemulțumiți de atitudinea Uniunii Europene față de ei. Un profesor din facultate drag mie spunea: „O națiune are atâta libertate cât își asumă!” Eu spun că rezultatul alegerilor din 10 noiembrie depinde de noi și de ce ne dorim.