Dumnezeu o iubeşte pe Nadia. Cel puțin așa crede ea, deoarece a salvat-o de trei ori de la moarte, în copilărie. Marea noastră campioană a povestit în cartea ei, "Scrisori către o tânără gimnastă", prin ce cumpene a trecut când era mică şi cum mâna destinului a intervenit şi a ocrotit-o-uneori, în ultimul moment. Născută la 12 noiembrie 1961, într-un orăşel de provincie din Moldova-azi, Oneşti, dar pe vremea aceea, Gheorghe Gheorghiu-Dej, după numele fostului lider comunist-, Nadia Comăneci are o poveste a copilăriei de-a dreptul cutremurătoare. Prima încercare a vieţii a venit la scurt timp după naştere şi i-a făcut pe părinţii viitoarei campioane să tremure la gândul că şi-ar putea pierde atât de repede copila. "Mi-am făcut intrarea în lume cu o maladie gravă şi rară. Pe creştetul capului aveam o pungă enormă cu lichid. Medicii erau derutaţi, i-au zis mamei că nu exista siguranţa că voi trăi. Mi-au făcut nenumărate puncţii, dar problema n-a dispărut", povesteşte Nadia. Văzând că doctorii sunt neputincioşi, dar refuzând să se dea bătută, mama ei, Ştefania Comăneci, a apelat, în disperare de cauză, la credinţă. "Bunica a învăţat-o pe mama să mă ducă duminica la biserică şi, înainte de venirea părintelui, să mă treacă de trei ori peste prag. A făcut-o, iar în dimineaţa următoare, când s-a trezit şi m-a luat din leagăn, eram vindecată. A fost, probabil, o coincidenţă, dar aceasta este varianta mamei şi prima întâmplare norocoasă din viaţa mea", spune campioana. Restul cumpenelor sunt descrise cu lux de amănunte în cartea sa.