Drumul spinos al Thaliei. Teatru ambulant în secolul XXI

Nottara - bucuria sălilor pline la Constanța; drama sediului închis

Cultură 17 Martie 2016 / 19:35 2363 accesări

Secvențe din spectacolul „Un pic prea intim”, prezentat miercuri pe scena Teatrului de Stat Constanța

Dan Bordeianu: „Când avem șansa să jucăm în sediul unui teatru cum e cel din Constanța, suntem norocoși pentru că avem parte de aceleași condiții pe care le găsim la teatrul nostru”

Andi Vasluianu: „Noi, actorii, mai avem proiecte și în alte teatre. Suntem obișnuiți să mergem cu... căruța. Mai rău îmi pare de oamenii din spatele scenei”

Viața cotidiană a marilor actori de la Teatrul „Nottara”, zguduită din temelii de o lege care le interzice să mai joace pe scena pe care o considerau „acasă”, se împarte acum între drama lipsei sediului și bucuria de a juca pe scene din toată țara, cu casa închisă. S-a întâmplat miercuri și la Constanța și, probabil, se va mai întâmpla, dacă socotim pe de-o parte reacția publicului și, pe de altă parte, impresiile actorilor. Ne-am întâlnit în culise cu cei care ne-au făcut cadou pentru o zi „Nottara”-ul. Și am recepționat un mix de energii al actorilor care încearcă să-și ducă crucea, dar sub a căror aparentă resemnare mocnește revolta.

De câteva luni, din 23 noiembrie 2015, actorii Teatrului „Nottara” din București joacă pe unde apucă, pe unde e loc, pe unde sunt bine primiți. Nu e chiar ca pe vremea teatrului ambulant, dar nici prea departe nu e. Legea nr. 282 din 18 noiembrie 2015, care interzice desfăşurarea de activităţi publice în clădiri cu risc seismic de gradul I, i-a aruncat în stradă din sediul de pe bd. Magheru nr. 20.

De atunci, mută decorurile dintr-un loc în altul, dintr-un teatru în altul, de pe o scenă pe alta și chiar dintr-un oraș în altul. Unde primesc găzduire, acolo joacă: fie la Cercul Militar Național, fie în sala de spectacole a Palatului Cotroceni, la Institutul Maghiar din București, pe scena colegilor de la „Bulandra” și de la Teatrul de Comedie. Joacă chiar și pe trotuar. Și reușesc să adune public, vă dați seama!

În acest continuu du-te-vino prin București, în care oamenii de pe scenă și mai ales cei din spatele ei își pierd suflul, Teatrul „Nottara” iese și din Capitală. A poposit și la Marea Neagră, pe 16 martie, la invitația Teatrului de Stat Constanța, a cărui sală, cu cele 274 de locuri, s-a dovedit (mult) prea mică, luând în considerare numărul celor ar fi vrut să vină ca să-i vadă pe actorii bucureșteni. În scurt timp de la punerea în vânzare, biletele s-au epuizat ca pâinea caldă. Nici măcar Dan Bordeianu, unul dintre actorii care au jucat, miercuri seară, în tragicomedia „Un pic prea intim”, nu a reușit să cumpere (!) bilete pentru rudele din Constanța care ar fi vrut să-l vadă jucând alături de Andi Vasluianu, Catrinel Dumitrescu și celelalte trei colege din distribuția piesei scrise de americanul Rajiv Joseph și regizate de Cristi Juncu: Cristina Florea, Diana Roman și Irina Velcescu.

„AR FI SUFICIENT SĂ IA BANI DE LA UNUL CARE A FURAT FOARTE MULT ȘI SĂ NE FACĂ UN SEDIU” Actorii încearcă să-și ducă crucea, dar sub aparenta resemnare mocnește revolta. „Situația actuală a Teatrului „Nottara” ne afectează pe noi toți, nu doar pe actori. Noi, actorii, mai avem proiecte și în alte teatre. Suntem obișnuiți să mergem cu... căruța. Mai rău îmi pare de oamenii din spatele scenei. Mai greu le este oamenilor de la personal, tehnicienilor, celor de la machiaj, de la costume. Ar trebui să ne dea un sediu. La câți bani s-au furat... Ar fi suficient să ia bani de la unul care a furat foarte mult și să ne facă un sediu. S-a furat pentru cinci sedii. Puțin spus cinci sedii... În ultima vreme, am tot jucat pe unde am apucat și pe unde ni s-a întins mâna. Nu am avut nimic stabil ca să jucăm cinci zile pe săptămână într-un loc. Acum e prima dată când eu joc în afara Bucureștiului”, a declarat Andi Vasluianu pentru cotidianul „Telegraf”.

Publicul îi vede, îi aplaudă sau îi judecă, fiecare după cum consideră, dar nu-și dă seama de drama care se află în spatele scenei. „O sală de teatru nu înseamnă o sală, pur și simplu. E o sală care dispune de o anumită tehnică, specifică teatrului. Sunt lucruri pe care nu le găsești în orice sală: nu e vorba despre niște scaune și trei becuri. E complicat. Când avem șansa să jucăm în sediul unui teatru cum e cel din Constanța, suntem norocoși pentru că avem parte de aceleași condiții pe care le găsim la teatrul nostru. Dar e problemă, deoarece repeți pe o scenă și apoi te tot muți de pe o scenă pe alta, iar lucrurile devin foarte complicate. Spectacolul nu se așază. E alt spațiu, e altceva. Sunt alte distanțe de la scenă la rândul întâi. Toate aceste lucruri contează. Contează enorm. Gândiți-vă că un spectacol se pregătește de-a lungul a două-trei luni. Se așază niște lucruri în spațiul respectiv. E adevărat, condiția actorului a fost aceea de... ambulant, dar, totuși, suntem în secolul XXI, în 2016. De aceea sper să se rezolve într-un fel fericit și cât mai rapid problema aceasta. Să ne găsim un sediu temporar, propriu și propice desfășurării artei teatrale”, a spus și Dan Bordeianu.

„PUBLICUL DIN BUCUREȘTI ȘI CEL DIN PROVINCIE DIFERĂ, NU NEAPĂRAT ÎN SENSUL RĂU, CI MAI DEGRABĂ ÎN SENSUL BUN” Chiar dacă le e greu, actorii se bucură de fiecare întâlnire cu publicul din oricare loc, din orice țară, din orice localitate. „Am venit la Constanța cu aceleași gânduri cu care vin la teatru indiferent în ce oraș mă aflu: acela de a ne face treaba, de a bucura. Vin cu mare drag și dor la întâlnirile cu oamenii din alte orașe. Cel mai des, într-adevăr, joc în București, dar îmi place întotdeauna să plec în țară, deoarece în felul acesta simți țara în care trăiești. Publicul din București și cel din provincie diferă, nu neapărat în sensul rău, ci mai degrabă în sensul bun. Noi călătoream cu spectacolele, dar de când cu această poveste cu lipsa de sediu... Le mulțumim celor de la Teatrul din Constanța că ne-au sărit din ajutor și ne primesc cu brațele deschise și îi mulțumim și publicului din Constanța - am încercat să fac rost de niște bilete acum o săptămână, deoarece am niște rude la Constanța, dar nu am reușit pentru că de trei săptămâni erau toate vândute!”, a mai spus Bordeianu.

ÎNCARCĂ DECORUL, DESCARCĂ DECORUL. ȘI DE LA CAPĂT Pentru a înțelege mai bine situația prin care trece Teatrul „Nottara”, managerul instituției de cultură, Marinela Țepuș, propune un exercițiu de imaginație pentru spectatori. De fapt, încearcă să redea cu ajutorul cuvintelor, neputincioase adesea în a descrie realitatea, frământările de zi cu zi ale colectivului „Nottara”.

„Închipuiți-vă cum se întâmplă în București: închiriem mașini pentru decor, tehnicienii încarcă decorul (la Teatrul „Nottara” - devenit depozit), descarcă decorul doi kilometri mai încolo (să zicem, la Teatrul Mic), montează decorul, pregătesc luminile, jucăm, demontează decorul, încarcă decorul, îl transportă la Teatrul „Nottara”, îl descarcă, îl depozitează în sala noastră de spectacole. Așa trece fiecare zi bucureșteană în care avem spectacol”, spune managerul Teatrului „Nottara”, Marinela Țepuș, într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului „Telegraf”, pe care îl puteți citi integral în ediția de mâine a ziarului nostru.