Tartorele conflictelor politice, Traian Băsescu, a găsit, la final de mandat prezidenţial, o scuză pentru eşecul total al reformelor pe care le-a promis în campania electorală din 2004: relaţia tensionată cu fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, din cauza căreia şeful statului “a pierdut instrumentele pentru a declanşa procesele de reformă”. \"Se putea face mai mult, sînt mai multe lucruri pe care mi le imput, dar cred că mai bine aş vorbi despre rateu. Rateul a fost în perioada 2007-2008, doi ani pe care i-am pierdut în reforma statului, datorită relaţiei - şi iată un motiv de reproş, dar e de văzut care au fost rădăcinile, dacă nu cumva suspendarea, dacă nu cumva eliminarea PD-L de la guvernare - relaţia preşedinte-prim-ministru practic a făcut ca eu să nu mai am instrumentele, Guvernul fiind unul dintre aceste intrumente, să declanşez procesele de modernizare a ţării, neavînd o relaţie optimă cu premierul. Şi atunci a trebuit să recurg la metode greoaie de genul - pentru introducerea votului uninominal a trebuit să fac un referendum. Ceea ce Guvernul Boc face acum - defrişarea agenţiilor, legea unică a salarizării, legea Educaţiei, trebuiau făcute din 2007 -2008\", a spus preşedintele. Abia acum se înţelege de ce nu s-a înţeles preşedintele cu Tăriceanu, dar s-a împăcat de minune cu Emil Boc, în condiţiile în care şeful statului consideră Executivul ca fiind un “instrument” la mîna preşedintelui, nu o putere în stat. Dacă exact aşa crede Băsescu, există mari îndoieli asupra noţiunii sale privind democraţia şi se explică accesele sale de “Tiranosaurus Politicus”. Care va să zică, Băsescu vrea să ne transmită că nu are nicio legătură cu îngheţarea relaţiilor cu fostul premier, el fiind tipul de politician care mediază conflicte şi nu le generează. Ei aş! Acelaşi Băsescu susţine că reformele îi aparţin. Care reforme? Probabil că şeful statului se gîndeşte la reforma agriculturii, care o duce atît de bine că nici perfuziile nu îi mai priesc. Sau poate e vorba de reforma justiţiei, fie-i ţărîna uşoară. Sau a statului?! Sau a economiei? Într-adevăr, de cînd este Băsescu preşedinte, „România nu mai este ce a fost”. Economia duduie, dar... de stopuri cardiace. Şi, evident, românii trăiesc bine... Atît de bine încît organizează la Bucureşti „petreceri sindicale” cu strigăte pentru a le comunica politicienilor înaltul grad de apreciere şi mulţumire pentru viaţa „second hand”.