În ''Munich'' (2005), filmul produs și regizat de Steven Spielberg despre represaliile guvernului israelian împotriva Organizației pentru Eliberarea Palestinei după masacrul de la Munchen, de la Jocurile Olimpice de vară din 1972, scenariştii Tony Kushner și Eric Roth introduc ideea unei umbre de îndoială şi remuşcare în acţiunile agenţilor Mossad. Nu ştiu dacă ideea provine din cartea care a stat la baza scenariului, ''Răzbunare'' de Yuval Aviv - care a pretins că a fost agent Mossad - dar lucrurile sunt puţin probabile. Nişte executanţi care s-au oferit voluntar, cu atât mai mult în slujba celebrului serviciu israelian, nu aveau cum să aibă mustrări de conştiintă, după cele întâmplate la Olimpiadă cu nişte sportivi nevinovaţi.

Într-un film foarte recent, ''Ochiul din cer'' (2015, regia Gavin Hood) este ridicată aceeaşi problemă de responsabilitate, a unor piloţi britanici de dronă, care au de lichidat trei terorişti renumiţi, aflaţi într-o casă conspirativă din Kenya, împreună cu alţi doi kamikaze şi două veste cu explozibili, pregătite pentru atentate majore. Numerele doi, patru şi cinci, chipurile, în ierarhia celor mai căutaţi terorişti din lume. Iar operaţiunea se împotmoleşte pentru că, de zidul casei în care se aflau respectivii, o gingaşă fetiţă vindea pâine. Care ar fi putut fi pulverizată de explozie. Numerele doi, patru şi cinci dintre teroriştii planetei?! Come on! Ăsta e un vis aproape intangibil! Nici dacă ar fi fost optzeci de victime colaterale, serviciile operative nu ar fi stat pe gânduri, cu asemenea ''trofee''. Cu toate astea, scenariul brodează în jurul unei presupuse crize de conştinţă a unor militari, aflaţi sub jurământ şi ordin. Înduioşător, dar neplauzibil.

''Minority Report'' (2002, tot Steven Spielberg): excelentul roman al lui Philip K. Dick care a stat la baza filmului acreditează ipoteza practică a anihilării criminalilor/teroriştilor, încă înainte de a comite atrocităţile plănuite. Excelentă idee! Un ''Munich'' a cărui acţiune ar fi fost devansată cu câteva săptămâni măcar, ar fi salvat zeci de vieţi de la Olimpiadă şi întreaga planetă (Germania, în primul rând) de la o ruşine mondială!

Şi-acum, legătura dintre cele trei filme. Anis Amri, principalul suspect pentru atentatul de la Berlin din 19 decembrie se afla în vizorul autorităţilor germane, iar cazul său a fost discutat de cel puţin şapte ori în perioada februarie-noiembrie 2016. Experţii în prevenirea terorismului au analizat de cel puţin două ori dacă Amri planifica un atac în Germania, dar de ambele dăţi au decis că este puţin probabil. Cum ar fi fost dacă, numai suspect de terorism fiind, ar fi fost anihilat înainte de comiterea faptelor?! Dacă nu eliminat fizic, măcar făcut dispărut, de vreme ce complicatul sistem juridic european nu permite, chipurile, reţinerea unor asemenea indivizi, fără probe (americanii, prin Patriot Act, au tranşat eficient problema). Ar putea în zilele noastre să funcţioneze o echipă internaţională, ca cea din 1972, din ''Munich''? Şi dacă cei anihilaţi ar fi inofensivi, deci victime colaterale, ca în ''Eye in the Sky''? Cât de eficientă ar fi şi ce probleme de conştiinţă ar ridica umanităţii asemenea operaţiuni?

Poate doar cele despre care ar avea habar umanitatea. Poate o asemenea echipă deja funcţionează şi noi, oamenii obişnuiţi, nu ştim. Dar, dacă o face, e teribil de ineficientă...