„Vrăjitoarele din Salem”, primul şi ultimul spectacol al Teatrului de Stat Constanţa

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

„Vrăjitoarele din Salem”, primul şi ultimul spectacol al Teatrului de Stat Constanţa

Cultură 03 August 2007 / 00:00 2367 accesări

Deşi teatrul constănţean traversează unul dintre cele mai dificile momente din existenţa sa, în urma deciziei prefectului de suspendare a Hotărîrii Consiliului Judeţean Constanţa de înfiinţare a Teatrului de Stat Constanţa, actorii de la malul mării au susţinut, miercuri seară, premiera spectacolului „Vrăjitoarele din Salem”. Primul şi ultimul act artistic al instituţiei de cultură a avut loc din respect faţă de public şi de eforturile artiştilor implicaţi în acest proiect, fiind, în ciuda atmosferei tensionate care se instalase în teatru înaintea premierei, un succes. Spectacolul, montat de un regizor renumit pe Broadway, Gordon Edelstein, director la Teatrul Long Warf din New Heaven, Connecticut, Statele Unite ale Americii, a reprezentat, totodată, ultima iniţiativă a managerului teatrului constănţean, Beatrice Rancea.

Aplauze la scenă deschisă, flori şi ovaţii pentru actorii constănţeni

Cu toate că, din cauza situaţiei încordate, prima prezentare a piesei a avut o întîrziere de aproape un sfert de oră, regizorul părăsind sala şi revenind apoi, după ce a înţeles clipele de cumpănă prin care trec actorii, spectacolul a continuat conform regiei iniţiale. Lucrul alături de un regizor care a montat piesa capitală a lui Arthur Miller, „Vrăjitoarele din Salem” , „The Crucible”, chiar în timpul vieţii dramaturgului, partiturile extrem de dificile, situaţiile şi multitudinea de stări pe care le trăiesc personajele au fost o provocare pentru actorii din distribuţia acestui spectacol. Trupa de la malul mării a impresionat, încă o dată, publicul aplaudînd şi, în final, ovaţionînd şi oferind buchete de flori artiştilor.

Spectacolul a fost lucrat într-un timp record, în decursul a doar trei săptămîni, textul fiind extrem de dificil, iar distribuţia numeroasă: Vasile Cojocaru (reverendul Parris), Elena Pahonţu (Betty Parris), Caroline Gombe (Tituba), Florina Bulgaru (Abigail Williams), Mariana Milaş (Susana Walcott), Cristina Oprean (Ann Putnam), Dumitru Caramitru (Thomas Putnam), Claudia Forţan (Mercy Lewis), Laura Bilic (Mary Warren), Iulian Enache (John Proctor), Ileana Ploscaru (Rebecca Nurse), Alexandru Mereuţă (Giles Corey), Dorin Andone (reverendul John Hale), Dana Trifan (Elizabeth Proctor), Eugen Mazilu (Francis Nurse), Pavel Bârsan (Ezekiel Cheever), Remus Archip (Herrick), Cosmin Mihale (judecătorul Hathorne), Dan Zorilă (judecătorul Danforth), Nina Udrescu (Sarah Good), Marian Adochiţei (Hopkins) şi Turchian Nasurla, Loredana Luca şi Lana Moscaliuc (fete). În două roluri principale feminine au evoluat două actriţe tinere, Florina Bulgaru şi Laura Bilic, în fruntea distribuţiei aflîndu-se doi actori de valoare ai scenei constănţene, Iulian Enache şi Dana Trifan. De asemenea, invitat special a fost un actor al Teatrului Naţional Bucureşti, Dorin Andone, iar o... picanterie a spectacolului este o actriţă de culoare, Caroline Gambe, tot din Bucureşti, absolventă a Academiei de Teatru şi Film. Costumele şi decorul îi aparţin lui Nic Ularu din Statele Unite ale Americii. Regia tehnică îi aparţine lui Gelu Ciobanu.

Tema piesei, puterea şi abuzul de putere, a avut rezonanţă în rîndul spectatorilor români, aşa cum anticipase regizorul. Acţiunea se concentrează asupra procesului de vrăjitorie, ce a avut loc în anul 1692, în Salem, Massachussetts. Arthur Miller a scris „The Crucible” în 1952, folosind procesul vrăjitoarelor din Salem ca alegorie împotriva isteriei societăţii americane a vremii, ce se afla sub spectrul Ciumei Roşii a comunismului. Ecourile variantei americane a spectacolului „Vrăjitoarele din Salem”, montat şi prezentat de Gordon Edelstein încă din timpul vieţii lui Arthur Miller (regizorul fiind felicitat chiar de către celebrul dramaturg), piesa fiind preluată de televiziunea din New York, au determinat-o pe Beatrice Rancea să aducă această piesă şi pe scena constănţeană. Managerul interimar al teatrului, Beatrice Rancea, a precizat: „Am vorbit cu regizorul Gordon Edelstein pentru acest spectacol de acum un an. Este ultimul meu proiect, îmi pare bine că actorii teatrului au nişte partituri extraordinare, cu toate că s-a lucrat într-un timp record, în trei săptămîni. Artiştii au avut probleme, în primul rînd, a fost foarte mult text, a fost greu de memorat. Gordon Edelstein a fost bolnav, a trebuit internat în spital, ei au repetat cu mine, cît a fost el plecat. Mă bucur pentru ei, că s-a văzut, încă o dată, calitatea acestui teatru, începînd de la tehnic pînă la artistic”.

Unul dintre cele mai dificile roluri i-a aparţinut actorului Iulian Enache, care s-a bucurat de aplauze la scenă deschisă. „Întîmplarea a făcut ca în această seară (n .r. miercuri seară) să împlinesc 17 ani de cînd sînt în teatrul constănţean. Mi-a făcut plăcere să fac acest rol, este o partitură foarte dificilă, dar care, în acelaşi timp, te şi încearcă şi îţi spune exact ceea ce poţi să faci sau ceea ce nu poţi să faci. Nu te iartă. E un rol dificil, complex, cu situaţii şi cu stări dificile, cei care au fost la spectacol au văzut de unde începe personajul acesta (n. r. John Proctor) şi pînă unde se duce”, a mărturisit Iulian Enache.

Aplauzele din finalul premierei au durat minute în şir, iar spectatorii au fost martorii unui anunţ mai puţin obişnuit, făcut de către directorul de imagine al Teatrului de Stat Constanţa, Sorin Lucian Ionescu: „Îmi pare rău că, după un spectacol de un asemenea nivel artistic, îmi revine ingrata sarcină de a face un anunţ. Acesta a fost şi ultimul spectacol al Teatrului de Stat Constanţa, întrucît, din motive inexplicabile şi abuzive, potrivit tuturor juriştilor pe care i-am consultat, domnul prefect al judeţului a atacat în contencios administrativ înfiinţarea Teatrului de Stat Constanţa de către Consiliul Judeţean, instituţie care, fiind principalul ordonator de credite, nu mai are dreptul, începînd de ieri (n.r.-marţi), să finanţeze această instituţie de cultură, asta însemnînd salariile actorilor pe care i-aţi aplaudat, ale personalului tehnic, dar şi celelalte cheltuieli. Sigur că vă întrebaţi, ca şi noi, cum este posibil ca, într-un judeţ care alocă cea mai mare sumă de bani pentru cultură dintre toate judeţele ţării, să se suspende activitatea unui teatru. Noi avem speranţa că, în următoarea perioadă, veţi fi alături de noi, cel puţin moral, în formele de protest prin care noi ne vom opune acestei decizii”.



12