„14 Noiembrie 1878 - Ziua Dobrogei”

La Liceul Teoretic „Ovidius“ se desfăşoară, astăzi, de la ora 12.00, sesiunea de comunicări a profesorilor de istorie, cu titlul „14 Noiembrie 1878 - Ziua Dobrogei; 130 de ani de la reintegrarea la Statul Român; locul şi importanţa sa pentru istoria şi civilizaţia românească în context naţional şi sud-est european“. Despre semnificaţia momentului aniversar ne vorbeşte unul dintre organizatorii manifestării, conf. univ. dr. Stoica Lascu, preşedintele Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.

Reporter: Ce reprezintă data de 14 Noiembrie 1878 în istoria Dobrogei?

Stoica Lascu: 14 Noiembrie 1878 este una din orele astrale ale României, fără de existenţa căreia cu greu ne-am putea imagina evoluţia modernă şi contemporană, independentă şi prosperă a ţării noastre. Este ceea ce putem numi Ziua Dobrogei - aşa cum 24 Ianuarie 1859 reprezintă Ziua Unirii a două din statele române (Moldova şi Ţara Românească) sau cum 27 Martie 1918 este Ziua Basarabiei, 28 Noiembrie 1918 este Ziua Bucovinei, iar 1 Decembrie 1918 - Ziua Transilvaniei, respectiv Sărbătoarea Naţională a noastră. În mod concret, în această zi au loc, la Brăila, festivităţile ce au permers intrarea autorităţilor civile şi militare româneşti în Dobrogea, punîndu-se, astfel, în aplicare conţinutul art. 46 al Tratatului de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, prin care Marile Puteri o atribuiau Statului Român. Acum sînt citite două documente fundamentale pentru soarta României de la Mare, semnate de către domnitorul Carol I - elaborate, în fapt, de Mihail Kogălniceanu -, anume „Proclamaţia către dobrogeni“, respectiv „Înalt Ordin de Zi către Armată“, prin care se arăta că „Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrîn, de astăzi face parte din România“.

Rep.: În ce constă importanţa acestor documente?

S. L. : Ele trasează liniile directoare, cum am zice astăzi, ale politicii pe care Statul Român urma să o aibă în noile sale judeţe, din dreapta Dunării – parte a statalităţii româneşti dislocate de către Imperiul Otoman după moartea lui Mircea cel Bătrîn şi „pămînt care devine şi este ţară română“ - cum se spune într-unul din documente - acum, în noiembrie 1878. La 14 Noiembrie 1878 sînt făcute publice principiile ce au călăuzit acţiunea de reintegrare, de racordare şi modernizare a Dobrogei - între care respectul pentru naţionalităţile aflate aici, altele decît autohtonii români, musulmani în primul rînd (turci şi tătari), dar şi creştini (ruşi-lipoveni, greci, bulgari, armeni, germani) sau israeliţi. Prin aceste documente se conceptualizează ceea se va numi „modelul interetnic dobrogean“, unic în sud-estul Europei, prin rezultatele benefice care au făcut ca aici să nu existe, în cele 13 decenii ce au urmat, niciun fel de conflicte între dobrogeni, motivate etnic sau religios.

Rep.: Cînd au ajuns autorităţile civile şi militare la Constanţa?

S.L: Afluirea autorităţilor în interiorul Dobrogei, „această nouă parte a României“, s-a făcut etapizat, în zilele următoare, la Măcin, apoi la Babadag, la Tulcea - la 18 noiembrie, iar la Constanţa – pe 23 noiembrie, dată pe care autorităţile judeţene o marchează drept „Ziua Recunoştinţei Constănţenilor“. Dar, fireşte, „Ziua Dobrogei“ nu este decît una singură – 14 Noiembrie, moment istoric sărbătorit ca atare, anual, cu fastul şi respectul cuvenit, mai ales de către autorităţile şi populaţia celuilalt judeţ dobrogean - Tulcea. Este şi motivul pentru care, de altfel, filiala noastră, reprezentînd, predominant, profesorii de istorie din învăţămîntul preuniversitar, a ţinut să marcheze, la Constanţa, cei 130 de ani de la Reintegrare, chiar la data sorocită - 14 Noiembrie 1878, Ziua Dobrogei. (va urma)