Graţie votului uninominal cu strigare, bostănarul a ajuns în Parlamentul României, ceea ce el nu visa în anii cînd construia socialismul multilateral dezvoltat pe diverse paliere. Dacă ar fi să se întoarcă orînduirea comunistă la putere, el ar şti de unde să reia lucrul. Preventiv, a lăsat un semn în cartea sa de muncă în dreptul rubricii paznic la bostană. Aşa că, dacă o fi să o ia de la început, ştie ce are de făcut. În mare, în capitalismul de cumetrie, tehnica creşterii, am lăsat cacofonia ca element de ambianţă, pepenilor nu s-a schimbat prea mult. În schimb, viaţa bostănarului s-a transformat fundamental în bine. Cine şi-ar fi închipuit, cu mulţi ani în urmă, cînd dumnealui se lua de piept cu infractorii mărunţi de harbuz, că bostănarul se va număra printre chiaburii capitalismului nostru de cumetrie! Dumnealui a trecut rapid de la colibă la mai multe case, hoteluri, ştia el cum arată un hotel în vremea uceniciei sale pe dealuri şi coclauri?, acareturi, terenuri etc. A făcut o avere colosală! N-ai fi zis că e în stare după configuraţia scăfîrliei lui, care seamănă leit cu un bostan uitat în curte… Indiferent de dimensiunile averii sale, a rămas cu gîndul la prima sa dragoste, pentru care, de altfel, s-a şi sacrificat. Mulţi se întreabă de ce bostănarul şi-a tras cu lăcomie zeci de terenuri, pe care le-a înstrăinat pe numele unor rude. Cum de ce? Simplu. Omului nu i-a ieşit din sînge pasiunea pentru creşterea pepenilor şi a bostanilor furajeri, din care el, ca un animal ce este, face plăcintă pentru musafirii săi de seamă. Visul său de aur este reprezentat de ambiţia de a contribui substanţial la creşterea producţiei de pepeni pe cap de locuitor. Este una din măsurile preconizate de partidul său pentru scoaterea României din criză. Ajuns în Parlamentul României, a avut o revelaţie ce l-a dat pe spate. Niciodată nu a văzut într-un singur loc atîtea capete tip bostan. A admirat dimensiunile şi configuraţia unora. S-a minunat în faţa bostanului sec. Abia atunci, cînd a intrat în lumea bună a politichiei, vine vorba, a înţeles semnificaţiile teoriilor chioare despre bostanul gol din fruntea partidului din care face parte şi chiar mai sus de el… Cei mai mulţi dintre confraţii săi din politichie au în loc de bostan un simplu vrej. Şi acela legat ombilical de bostanul gînditor, singurul în măsură să ia decizii pentru toţi. Cu experienţa acumulată în anii cînd cultiva pepeni, a învăţat să ciocănească. Nu la uşă, pentru că cei şapte ani de acasă sînt o problemă pentru el. A învăţat să ciocănească bostanul fiecăruia. Regulamentul de partid îi interzice să ne spună care este gol şi care este plin. În politică, în general, de cele mai multe ori sună a gol. Bostănăria a fost pentru parlamentarul de astăzi ca un poligon pentru pregătirea sa revoluţionară, pregătire fără de care astăzi nu ar fi fost unde este, adică în Parlament. Dumnealui s-a antrenat ca un samurai în tăierea pepenilor dintr-o lovitură. De asemenea, a învăţat să ţină doi pepeni într-o mînă, test de bază pentru orice curvă politică.