Acceptînd să participe la negocieri cu Iranul în dosarul nuclear, administraţia Bush pare sa devină mai pragmatică şi să se îndepărteze de conceptul său de “axă a răului”, apreciază analişti. Numărul trei din Departamentul de Stat, William Burns, va participa, la Geneva, la discuţiile dintre şeful diplomaţiei europene, Javier Solana şi diplomaţii Germaniei, Franţei, Marii Britanii, Chinei şi Rusiei, pe de o parte şi negociatorul iranian Said Jalili, de cealaltă. Iranul continuă să refuze suspendarea activităţii sale nucleare, pe care administraţia Bush o impusese drept condiţie imperativă pentru participarea americană la negocieri multilaterale cu Republica Islamică. “Este o schimbare de perspectivă spectaculoasă pentru administraţia Bush. Un lucru asemănător a avut loc în 2006, în cazul nord-coreenilor”, a declarat un expert în neproliferarea nucleară, Joseph Cirincione. “În ambele cazuri, administraţia a refuzat să poarte negocieri directe cu adversarii săi”, a adăugat Cirincione, preşedinte al Ploughshares Fund. Coreea de Nord a publicat, la sfîrşitul lunii iunie, o declaraţie în care a detaliat activităţile sale nucleare, o dovadă în plus a angajamentului faţă de renunţarea la programul nuclear. Totuşi, Guvernul american admite că Phenianul mai are o cale lungă de parcurs pînă la denuclearizarea totală. “Încă de la începutul administraţiei Bush, a existat o luptă între pragmatici, care doreau să negocieze cu Iranul şi Coreea de Sud şi intransigenţi, care încercau să răstoarne aceste regimuri”, a explicat Cirincione. “Pragmaticii au cîştigat, în cele din urmă, în cazul Coreei de Nord, în ultimii ani, iar poziţia lor pare să înceapă să predomine şi în ceea ce priveşte Iranul”, a adăugat el.

Secretarul de Stat, Condoleezza Rice, l-a consultat pe George W. Bush înainte de a-l trimite pe William Burns la Geneva, au anunţat responsabili ai administraţiei americane, în condiţiile în care preşedintele SUA a declarat în ianuarie 2002 că Iranul, Irakul şi Coreea de Nord formează “axa răului”. Suzanne Malonez, specialist în situaţia Iranului la Brookings Institution, consideră că această schimbare de perspectivă diplomatică este importantă, dar rezultă dintr-o serie lungă de etape ce au avut ca scop angajarea Iranului în negocieri în dosarul nuclear. Malonez a adăugat că trimiterea lui William Burns la dezbateri, fără să poată negocia, i se pare “o decizie absurdă din partea administraţiei”, care ar putea dăuna tratativelor. “Totuşi, ideea de a sta faţă în faţă cu un diplomat iranian, este un progres enorm”, a recunoscut specialistul american. “Administraţia Bush a realizat că strategia sa, de a impune condiţii prealabile, este contraproductivă şi nu face decît să agraveze situaţia”, a subliniat Trita Parsi, preşedintele Consiliului Naţional Americano-Iranian (AIC), cu sediul la Washington. Pe de altă parte, membrii mai intransigenţi ai administraţiei pleacă încetul cu încetul, lăsînd locul unor diplomaţi de carieră care încep să controleze situaţia, a mai declarat Parsi. “Acesta este, în mare parte, motivul pentru care am văzut schimbări în cazul Coreei de Nord şi începem să le vedem şi în cazul Iranului”, a adăugat preşedintele AIC. El a salutat iniţiativa americană, dar rămîne sceptic faţă de un eventual accept al Teheranului de a negocia o suspendare totală a programului de îmbogăţire a uraniului.