Economistul Florin Cîţu a explicat, zilele trecute, de ce este important ca România să nu rateze ţinta de inflaţie sau să aibă o inflaţie scăzută. „Pentru că, în perioade de recesiune, salariile nominale nu cresc. Pentru că aşa punem o frână statului, care vrea să crească cheltuielile publice cu rata de inflaţiei deşi nu există nicio legătură între produsele din IPC şi cele pe care le consumă statul. Pentru că aşa punem o frână creşterii taxelor locale. Exemplele sunt multe“, a declarat Cîţu, care a opinat că este posibil ca pentru BNR ţinta de inflaţie să nu însemne nimic, fapt care reiese până acum din „modul în care politica monetară a reuşit să se achite de mandat“. „Pentru noi contează“, a completat economistul. Florin Cîţu a explicat că, într-o conferinţă a BNR acum o săptămână, a fost prezentat un grafic al ratei de creştere a preţurilor incluse în indicele CORE2, adică preţurile stabile. Acest indice al preţurilor de consum exclude din IPC preţurile etichetate drept „volatile” de BNR. „Pe înţelesul tuturor, BNR spune că deciziile de politică monetară influenţează direct doar preţurile incluse în CORE2. În realitate, lucrurile sunt diferite. Politica monetară nu influenţează direct preţurile din economie, indiferent de ce preţuri discutăm“, a explicat Cîţu.

CINE CE DETERMINĂ? Economistul a explicat, cu punct şi virgulă, cam care este treaba cu deciziile de politică monetară, cum sunt ele transmise şi cum influenţează preţurile pe care ajungem noi să le achităm la magazine. „Deciziile de politică monetară sunt transmise în economie prin două canale: piaţa interbancară şi aşteptările persoanelor fizice şi juridice despre evoluţia preţurilor. Mai departe, aceste canale influenţează preţul creditului, al valutelor, al forţei de muncă şi al altor active din economie şi care, la rândul lor, influenţează atât preţurile interne, cât şi preţurile bunurilor de import/export. Abia după aceea putem să discutăm de efectul politicii monetare asupra preţurilor de consum“, a explicat economistul. Mai mult, Cîţu a adăugat că Banca centrală ţinteşte IPC şi nu CORE2, iar orice concluzie care arată performanţa Băncii centrale doar uitându-se la CORE2 „este eronată şi irelevantă“. El spune că, deşi evoluţia preţurilor incluse în CORE2 este importantă, ţinta BNR este dată de evoluţia preţurilor incluse în IPC. „Folosind acest indice, Banca centrală a avut o performanţă dezamăgitoare pentru toată perioada de regim de ţintire a inflaţiei. Costul nu este doar unul de imagine pentru politica BNR şi pentru cei care implementează această politică. Inflaţia IPC, mai mare decât ţinta, reprezintă un cost real pentru societate“, a precizat Cîţu. El a dat şi câteva exemple: salariile din sectorul public sunt indexate cu rata inflaţiei, taxele locale sunt indexate cu rata inflaţiei şi chiar cea mai recentă creştere de accize este justificată drept o ajustare pentru rata de inflaţie. „Dacă BNR îşi făcea treaba şi inflaţia măsurată de IPC era în ţintă sau chiar mai mică, creşterile de taxe şi cheltuieli publice ar fi fost mai mici şi asta ar fi însemnat un cost mult mai mic pentru noi, restul societăţii“, a mai spus economistul.