Atenţie, părinţi! Copilul vostru ar putea fi victima unui drog mult mai insidios decât cocaina sau ţigările vândute chiar şi minorilor la chioşcuri. Semnele sunt clare, aşa că luaţi măsuri cât încă nu e prea târziu. Stă nemişcat ore-n şir şi iese apoi din cameră cu ochii uşor împăienjeniţi? Preferă să stea singur(ă)? Se culcă târziu în noapte şi se trezeşte cu ură în suflet dimineaţă, când înfierează cu un vocabular suspect de bine articulat sistemul deficitar de învăţământ din România? Citează din „1984“ când vede ţăranii cu drept de vot care fac coadă la promoţiile la tigăi şi din „Fight Club“ atunci când masele au orgasmul anual de Black Friday? Ştie cum e vremea în Oslo, are poze de la protestele din Turcia şi comentează despre reacţia greoaie a autorităţilor britanice faţă de inundaţiile de primăvară? Se desprinde greu de camera sa când vrei să-l iei cu forţa la grătarul familial şi familiar de 1 Mai? Are postere cu nişte extratereştri scârboşi pe pereţi? Te jigneşte pe faţă spunându-ţi că, dacă preferi, poate să nu mai folosească „cuvinte de 10 dolari“, iar apoi, când îl ameninţi cu uzualele privări de timp liber şi bani, punctează că „drama asta, cu ghilimele de rigoare, ar fi delicioasă pentru Woody“? Nu, nu ciocănitoarea. Are o imaginaţie debordantă şi poate face legături imediate între artdeco, retro-futurism şi obiectivismul lui Ayn Rand? Ei bine, dacă copilul vostru prezintă toate simptomele de mai sus, e grav. S-ar putea să fie dependent de cărţi, jocuri şi filme bune!!! „Panică“. La biserică cu el/ea! Şi-apoi în club, la manele house!