Aviaţia maritimă este un segment relativ tînăr în armata română. Anul 2005 a însemnat momentul semnării contractului de achiziţionare de la IAR Braşov a trei elicoptere, care deservesc fregatele româneşti pe timpul desfăşurării misiunilor specifice. Şapte luni mai tîrziu, opt ofiţeri de marină au început cursurile de pilotaj la Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Aeriene de la Bobocu, ei obţinînd brevetul de pilot în anul 2006. Ulterior, pe aerodromul constănţean Tuzla, şi-a început activitatea o unitate de aviaţie marină, Grupul de Elicoptere al Forţelor Navale, subordonată Flotilei de Fregate, unde trei elicoptere Puma navalizate, adică adaptate condiţiilor de pilotaj pe mare, sînt pregătite să acţioneze în misiuni specifice la bordul fregatelor Regina Maria, Mărăşeşti şi Regele Ferdinand. Din spusele piloţilor cu experienţă, zborul pe mare este unul dintre cele mai grele şi mai riscante întrucît orice greşeală poate fi şi ultima pentru cei de la bordul elicopterelor pregătite să apunteze la bordul navelor, în mers, uneori în condiţii de vizibilitate scăzute. Puţini cunosc faptul că, dacă la Baza 95 Aeriană Bacău o femeie va pilota pentru prima dată în istoria Forţelor Aeriene Române un avion MIG-21 Lancer, la Constanţa, în cadrul Grupului de Elicoptere lucreză încă de la naşterea acestei noi structuri, în 2007, mai multe tinere absolvente ale unor şcoli de marină. Încă de la primii paşi prin această unitate, fascinaţia vizitatorilor este provocată nu doar de exerciţiile aparatelor de zbor, ci şi de oamenii care stăpînesc monştrii văzduhului. „Zborul este poezie şi nu poate fi făcut fără pasiune”, spune şeful punctului meteorologic al aerodromului, lt. cdor. Marius Constantinescu. Despre colegele aviatorilor marinari, se vorbeşte numai la superlativ: „Sînt cele mai frumoase şi cele mai bine pregătite”, se mîndreşte comandantul Grupului de Elicoptere, cdor Alexandru Ionescu.

De o decizie de-a ei depind vieţi omeneşti

În turnul de control de pe aerodromul Tuzla, sg. maj. Cristina Hoştină, controlor aerian de trafic nivel 3 ne vorbeşte cu pasiune despre aviaţia navalizată: „Nu cred că este un segment greu accesibil femeilor. Cred că sînt necesare multe aptitudini pentru a face această muncă. Trebuie să ai vedere în spaţiu, control psihic pentru a lua cea mai bună hotărîre în timpul cel mai scurt. Aici nu ai voie să greşeşti. De exemplu, într-o situaţie reală, de luptă, eu cred că m-aş descurca foarte bine. Am psihicul foarte bun şi cred că aş lua decizia corectă în timpul cel mai scurt. Dacă într-o situaţie normală, cum este zborul de instrucţie de astăzi, dacă iau o hotărîre greşită, poate fi cineva lîngă mine care să mă îndrepte sau pot să conştientizez eventuala eroare la timp şi o pot corecta, într-o situaţie de luptă hotărîrea pe care o iau îmi afectează nu doar cariera mea sau a celor din jurul meu ci poate afecta vieţi omeneşti. Fac această meserie de 10 ani. Sînt subofiţer doar de patru ani. Am fost personal civil, am lucrat în punctul de comandă. Am urmat nişte cursuri de subofiţer pe filieră indirectă în armată. Am îmbrăţişat această carieră pentru că mi-a plăcut din prima zi. Avînd în vedere că şi soţul meu a fost pilot şi controlor de trafic aerian, îmbrăţişăm amîndoi aceste pasiuni, avem despre ce să vorbim tot timpul. Am zburat o singură dată dar aş zbura oricînd. Am încercat să devin pilot dar aveam o vîrstă prea înaintată la momentul respectiv şi am ales să fac ceva tot legat de zbor. Aşa am ajuns controlor de trafic aerian. Aici nu există diferenţe între bărbaţi şi femei şi nu cred că ar trebui să existe nicăieri în armată.”

Prima femeie de pe un Puma navalizat

Pe prima femeie care va face parte din echipajul unui Puma navalizat am întîlnit-o ieri, în timp ce efectua o inspecţie tehnică la unul dintre aparatele de zbor. Anca Aron are 24 ani, gradul de maistru militar clasa a patra şi lucrează ca operator de bord la Patrula 1 al Flotilei de Elicoptere 56 Fregate. Provocările pe care le încearcă pentru domeniile de risc nu se limitează nici la cer, nici la mare, iar tînăra încearcă în acest an emoţiile susţinerii licenţei în cadrul facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Ovidius. „Puma naval este un elicopter destinat pentru transport trupe, pentru depistare submarine, cercetare şi salvare pe mare. Nefiind încă personal aeronavigant, nu am avut ocazia să zbor cu acest elicopter. Pentru moment desfăşor activităţi de mentenanţă la sol, la elicopter. Începînd cu 2011, moment pe care îl aştept cu nerăbdare, voi fi operator de bord: voi zbura cu elicopterul, voi îndeplini activităţi de cercetare, căutare, luptă antisubmarin sau luptă la suprafaţă. Pînă atunci învăţ şi sper să fie totul bine” a declarat Anca Aron. Tînăra a adăugat zîmbind: „Am ales această meserie şi din tradiţie pentru că tatăl meu este tot cadru militar şi mi-a plăcut uniforma de marină. În al doilea rînd am ales specialitatea aviaţie pentru că mi s-a părut interesantă, am privit-o ca pe o provocare. Contează foarte mult tăria de caracter, sunt multe fete care nu ar putea să facă faţă în acest segment. Eu am satisfacţia că, de cînd sînt aici, de aproape trei ani, am evitat să fiu avantajată în vreun fel pe motiv că sunt fată. Este corect să fac ceea ce fac si colegii mei şi pentru asta am şi ales această provocare”, a adăugat Anca Aron.