Din ciclul „Nu te-ntinde mai mult decît ţi-e plapuma” (că ţi se văd picioarele cu călcîiele crăpate şi pedichiura nefăcută) face parte şi întîmplarea pe care o vom povesti în continuare. Scenă: Clubul Bamboo, vineri seara. Context: toată protipendada cea vestită a sud-estului României (şi nu numai), prezentă în păr. Personaje: Florin Munteanu, acţionar şi realizator de emisiuni la Radio Sky şi figură (publică) locală şi invitaţii săi - două dame şi un amic. Intrigă: obrazul subţire cu cheltuială se ţine şi, în cazul acesta... nu este cazul. Să aruncăm o privire scurtă şi pătrunzătoare în debaraua personajului nostru principal, FM/efem (prescurtarea este dorită şi necesară). Într-o bună zi, apropiată de nefasta vineri, la o oră oarecare, FM pune mîna pe telefon şi formează numărul Clubului Bamboo, unde rezervă o masă. Pînă aici nimic neobişnuit. Masa pe care şi-o dorea FM era însă masa meselor, situată în centru, de unde nu poţi vedea decît o parte a clubului (aşa cum este normal, căci suspectăm faptul că FM nu posedă un ochi de soacră) însă unde poţi fi văzut. Că o fi făcut-o pentru el, că o fi făcut-o pentru impresionarea pînă la lichefiere a domniţelor prezente, nu se ştie. Cert este că, odată cu certitudinea rezervării, vine şi avertismentul: această masă nu se poate rezerva decît o dată cu comanda a două sticle de Chivas Regal de 18 ani şi a 25 de Red Bull. De ce? Fiindcă se poate! FM pică într-o transă (altminteri nu ne putem explica blank-ul de după) şi spune da (!), ca la oficiul stării civile, unde te legi la bine şi la greu, la bucurie şi la durere etc. Zis şi făcut, vine noaptea lui vineri, FM şi invitaţii, înţoliţi de club, penetrează spaţiul lui Bamboo şi, în marş regal, printre priviri şi inimi frînte, îşi ocupă locurile rezervate. Masa îi primeşte cu braţele deschise, pline de cele 25 de energizante şi cele două „vechituri” de Chivas Regal! FM declină cu graţie oferta energizantă şi îşi declamă, public, dragostea pentru Coca-Cola. La fel de graţios i se răspunde că respectiva băutură vine pe lîngă comanda prestabilită. FM nu comentează şi, după cîteva ore minunate petrecute central în compania prietenilor şi a mesei încărcate, vine şi vremea socotelilor: nota de plată, graţioasă şi ea, depăşea cu puţin 20 de milioane! Perplexitatea lui FM nu a putut fi egalată decît de tremurul mîinii care se prefăcea că scotoceşte în cotloanele ascunse ale portofelului în care ştia că nu va găsi această sumă. Partea feminină a episodului privea cu subînţeles la alte mese, uşor ruşinată, uşor plictisită, jurîndu-şi probabil că nu va mai ieşi niciodată într-o asemenea companie. Natura însăşi era în aşteptare, toate glasurile tăcuseră, cei din staff-ul clubului îşi lungiseră gîturile şi stăteau cu ochii (şi muşchiul) pe intrare, pentru ca nu cumva brusca nevoie de aer liber să-l tenteze prea tare pe clientul nostru. În cele din urmă, din buzunarele de prestidigitator ale lui FM au început să apară, mototolite, bancnote de diferite culori (verdele de un leu fiind predominant) care, adunate, au ajuns la... vreo 3 milioane. Oricît de ruşinos ai sta la capitolul calcule, de la 3 la 20 este cale lungă să-i ajungă... oricui. După ce a numărat de cîteva ori banii cu degete tremurînde, nimerind de fiecare la acelaşi impotent rezultat, FM şi-a luat inima în dinţi şi şi-a scuturat prietenul de toată diferenţa. Că doar la dame nu se cădea să apeleze... Oricum ele au rămas cu pică şi s-au jurat că... nu vor mai naviga niciodată pe unde (atît de) scurte! Şi pentru că fudulia salvează România, iar o fază penibilă nu poate lua sfîrşit pur şi simplu, FM şi-a adunat energiile şi, ameninţînd că dă fuga cu nota de plată la Garda Financiară (un nărav mai vechi) şi că „le arată el”, a desfăcut cu obidă toate cutiile cu energizante aflate pe masa buclucaşă. Cum s-ar zice, le-a arătat el! Păi cin’ te-a pus, neicuşorule, să vii la Bamboo fără bani şi să te faci de poveste? Ai vrut să rămîi în analele Clubului ca ăla care n-a avut bani şi care a desfăcut 25 de Red Bull-uri? Păi ai reuşit, iar vestea despre faptele tale de arme a ajuns pînă în Office unde, o seară mai tîrziu, te-ai aciuat pe lîngă masa primarului, doar-doar, s-o revărsa şi asupra ta din belşugul întrezărit. Sau poate o cinste mică, ceva, că de, tocmai ai subţiat economiile familiei cu cîteva milioane într-o singură noapte...